Femelele caută parteneri care seamănă la înfăţişare cu tatăl lor, dezvăluie o nouă cercetare

Vechea zicală ce spune că femeile se căsătoresc, de fapt, cu tatăl lor pare să fie susţinută de ştiinţă.

Un nou studiu arată că femelele tind să prefere masculii care se aseamănă din punct de vedere fizic cu tatăl lor.

Într-o cercetare publicată în jurnalul Evolution, oamenii de ştiinţă au folosit un model computerizat pentru a demonstra că animalele care caută parteneri ce prezintă trăsăturile fizice ale tatălui lor tind să aibă mai mulţi urmaşi decât animalele ce nu prezintă această preferinţă. Pentru că, prin definiţie, un tată a avut parte de succes în „jocul înmulţirii”, căutarea unor parteneri cu trăsături similare reprezintă o strategie bună pentru a identifica parteneri buni, explică Tucker Gilma, specialist în biologie evoluţionistă la Universitatea Manchester şi totodată co-autor al studiului.

„Ideea este că atunci când o femelă foloseşte o strategie codificată genetic ce o face să caute masculi care se aseamănă cu tatăl ei, atunci ea are avantajul de a fi mai pricepută în a alege gene care au valoarea selectivă şi sunt sexy”, a explicat Gillman.

Este posibil ca modelul să nu se aplice şi în cazul înmulţirii la oameni, deşi anumite cercetări sugerează că oamenii îşi aleg partenerii într-un mod similar celorlalte animale.

Oamenii de ştiinţă ştiu de ceva vreme că animalele îşi modelează preferinţele sexuale pe baza animalelor la care au fost expuse în tinereţe, un proces cunoscut sub numele de „întipărire sexuală”. De exemplu, puii care au văzut o pasăre cu pene colorate intens ataşate de cap în cadrul unei cercetări tindeau să caute la maturitate parteneri cu pene colorate ataşate de cap, chiar dacă nu există asemenea animale în sălbăticie. Dovezi de „întipărire sexuală” au fost întâlnite şi la peşti şi la păienjeni.

Biologii dezbat intens dacă şi oamenii prezintă această trăsătură. Unele studii arată că femeile preferă bărbaţii care arată ca tatăl lor, iar bărbaţii preferă femeile care se aseamănă cu mama lor.

Gilman a conceput un model în care mai multe organisme îşi aleg un partener. Unele femele aveau gene care le făceau să prefere masculii care aveau trăsături similare celor avute de tatăl lor, pe când altele nu aveau această preferinţă. Apoi, cercetătorii au lăsat organismele virtuale să se „reproducă” preţ de câteva milioane de generaţii.

Articolul integral aici: descopera.ro