”Adrian Iovan ne-a salvat viaţa. N-am avut timp să ne panicăm” Medicul Radu Zamfir a povestit cum a scăpat din tragedia aviatică din Munţii Apuseni

Medicul Radu Zamfir, de la Spitalul Fundeni din Capitală, a fost externat, marţi, de la Cluj şi a fost adus la Bucureşti cu un avion, de la scara căruia a fost preluat direct de o ambulanţă.
Acesta a organizat o conferinţă unde a declarat că el a anunţat la 112 faptul că avionul în care se afla împreună cu mai mulţi colegi a aterizat forţat în drum spre Oradea, unde echipa urma să efectueze o prelevare de organe. Tot el a acordat şi primul ajutor colegilor săi răniţi mai grav.
- Totul a decurs iniţial bine, pe parcursul trecerii munţilor a survenit un val de ceaţă, avionul a givrat, am pierdut înălţime, apoi un motor, am văzut copacii de aproape, după care ne-am recules de la faţa locului. Care mai traumatizaţi, care prinşi în avion. A durat ceva până să fim găsiţi, ne-am descurcat cum am putut, încercând să-i ajutăm pe toţi.
Medicul Radu Zamfir a fost cel mai uşor rănit dintre cele şapte persoane aflate în avionul BN 2 carea aterizat forţat luni în munţii Apuseni. El a fost externat marţi, pe proprie răspundere, potrivit medicilor de la Cluj-Napoca.
Radu Zamfir de Institutul Fundeni, unul dintre cei cinci supravieţuitori ai accidentului aviatic de luni după-amiază, a declarat că datorită lui Adrian Iovan sunt cinci oameni în viaţă, după ce aeronava a intrat în ceaţă, a pierdut înălţime, a pierdut un motor şi apoi "ne-am recules".
Mărturiile lui Radu Zamfir
Pe parcursul munţilor a survenit un val de ceaţă, avionul a pierdut un motor, am văzut copacii de aproape, apoi ne-am cules de la faţa locului. A durat ceva până să fim găsiţi. Am acordat ajutor cui era de acordat ajutor. Domnul Iovan era printre fiarele avionului, am încercat să-l descarcerez. Nu a avut timp să ne spună nimic, deoarece era mai preocupat să ţină manşalierul. Datorită lui suntem în viaţă. În afară de echipa oficială, încurajăm tinerii în limita locurilor disponibile să-i mai luam.
Studenta nu părea conştientă.
Toată lume şi-a dat silinţa să facă ce a putut. Un pădurar ne-a găsit şi a anunţat şi pe alţii la rândul lui, apoi a anunţat şi SMURD. Am sunat la 112 şi am luat legătura cu cei care au răspuns. Am încercat să trimit coordonatele.
Am văzut copaci printre ceaţă, zona era anevoioasă. Se putea ajunge cu pasul. Eu am fost susţinut de cineva ca să merg. Aveam haine civile, geci pe care le purtăm afară, pe vremea asta. Până să ajungă echipele, am încercat să resuscitez studenta. Nu părea conştientă. Cred că au avut toţi câte un moment de absenţă.
Eu m-am considerat mai puţin vătămat. Am folosit pături ca să-i acoperim pe ceilalţi. Ironia sorţii, aveam echipament de motociclist: geacă cu protecţie, ghete cu protecţie.
După ce am transmis coordonatele mi-e greu să vă spun, pentru mine a fost o jumătate de oră, deşi poate au fost şase ore.
Domnul Iovan era preocupat să ţină avionul să nu ne facem toţi praf!
Am avut şi eu ameţeli, am crezut că o să leşin, dar nu s-a întâmplat.