Au trecut cinci ani de-atunci Vă mai amintiţi cum a murit poetul Grigore Vieru?

Grigore Vieru: „Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul".
Grigore Vieru s-a născut în familia de plugari români a lui Pavel și Eudochia Vieru, născută Didic. A absolvit școala de 7 clase din satul natal, în anul 1950, după care urmează școala medie din orașul Lipcani pe care o termină în 1953.
În anul 1957 debutează editorial (fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii, Alarma, apreciată de critica literară. În 1958 a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, facultatea Filologie și Istorie. Se angajează ca redactor la redacția numită revista pentru copii „Scânteia Leninistă”, actualmente „Noi”, și ziarul "Tănărul leninist", actualmente "Florile Dalbe" .
La 8 iunie 1960 se căsătorește cu Raisa, profesoară de limba română și latină, născută Nacu și se angajează ca redactor la revista „Nistru”, actualmente „Basarabia”, publicație a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Între anii 1960–1963 este redactor la editura „Cartea Moldovenească”.
Anul 1968 aduce o cotitură în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri lirice Numele tău, cu o prefață de Ion Druță. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariție poetică.
În 1973, Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegații de scriitori sovietici. Participă la întâlnirea cu redactorii revistei „Secolul 20”: Dan Hăulică, Ștefan Augustin Doinaș, Ioanichie Olteanu, Geo Șerban, Tatiana Nicolescu. Vizitează, la rugămintea sa, mănăstirile Putna, Voroneț, Sucevița, Dragomirna, Văratec. Se întoarce la Chișinău cu un sac de cărți. Mai târziu poetul face următoarea mărturisire: Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul.      
În anul 1974, scriitorul Zaharia Stancu, președintele Uniunii Scriitorilor din România, îi face o invitație oficială din partea societății Uniunii, căreia poetul îi dă curs. Vizitează Transilvania, însoțit de poetul Radu Cârneci. În 1977, iarăși la invitația Uniunii Scriitorilor din România vizitează, împreună cu soția, mai multe orașe din România: București, Constanța, Cluj-Napoca, Iași.
În 1988 i se acordă cea mai prestigioasă distincție internațională în domeniul literaturii pentru copii: Diploma de Onoare Andersen.
Vieru este unul dintre fondatorii Frontului Popular și se află printre organizatorii și conducătorii Marii Adunări Naționale din 27 august 1989. Participă activ la dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din RSSM în care se votează limba română ca limbă oficială și trecerea la grafia latină.
Decesul
Pe 16 ianuarie 2009, poetul a suferit un grav accident de circulație și a fost internat la Spitalul de Urgență din Chișinău. Grigore Vieru s-a aflat într-o stare critică cu politraumatism, traumatism cranio-cerebral închis, contuzie cerebrală, traumatism toracic închis, contuzia cordului și a plămânilor și contuzia organelor abdominale, având șanse minime de supraviețuire.

Accidentul rutier a avut loc în noaptea de 15 spre 16 ianuarie, ora 01:30 pe traseul R-3 Chișinău–Hîncești–Cimișlia–Basarabeasca. La volanul autoturismului se afla Gheorghe Munteanu, artist emerit al Republicii Moldova și director adjunct al Ansamblului de dansuri populare „Joc” din Chișinău, aflat într-o stare mai ușoară.
A încetat din viață pe data de 18 ianuarie a aceluiași an, la exact două zile după accident în Spitalul de Urgență din Chișinău, în urma unui stop cardiac din care nu a mai putut fi resuscitat.
Posteritatea

Grigore Vieru a fost înmormântat pe 20 ianuarie 2009 la Chișinău, în cimitirul central din strada Armeană. La înmormântare au asistat câteva zeci de mii de oameni, diviziile lui Grigore Vieru, cum le-a denumit profesorul Dan Dungaciu într-un articol. Chișinăul nu mai cunoscuse funeralii de asemenea proporții de la înmormântarea soților Doina și Ion Aldea Teodorovici. Ziua de 20 ianuarie 2009 a fost declarată zi de doliu în Republica Moldova, la ora 10:00 întreaga republică ținând un moment de reculegere.
Grigore Vieru a fost decorat post-mortem cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Mare Cruce.
Câteva școli din Republica Moldova, un bulevard din Chișinău și o stradă din Iași poartă numele lui Grigore Vieru. Pe 11 februarie 2010, cu trei zile înainte de ziua sa de naștere, a fost instalat bustul poetului în Aleea Clasicilor.
O stradă din Buzău îi poartă numele: Strada Grigore Vieru.

Poezii din creaţia lui Grigore Vieru

LIMBA NOASTRA CEA ROMANA


Sarut vatra si-al ei nume
Care vesnic ne aduna,
Vatra ce-a nascut pe lume
Limba noastra cea romana.
Cant a Patriei fiinta
Si-a ei rodnica tarana
Ce-a nascut in suferinta
Limba noastra cea romana.
Pre pamant stravechi si magic
Numai dansa ni-i stapana:
Limba neamului meu dacic,
Limba noastra cea romana.
In al limbilor tezaur
Pururea o sa ramana
Limba doinelor de aur,
Limba noastra cea romana.
 
DE CE- AI DAT, DOAMNE?!

Lui Ozea Rusu

Copiii lesina, nu-i bine,
Si moarte picura din nori.

Si chiar izvorului ii vine
Un fel de greata uneori.
Atatea vorbe si minciuni,
Atatea seci promisiuni!
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare si la pom?!
A prins a inalbi,
Precum ninsorile,
Si tineretea mea!
Mai bine ar vorbi
In lume florile,
Iar omul ar tacea!
E falsa mila ori e muta,
Iar crucea de la piept e joc.
In moarte tot mai multi se muta,
Vazand ca-n viata nu au loc.
Atatea vorbe si minciuni,
Atatea seci promisiuni!
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare si la pom?!
A prins a inalbi,
Precum ninsorile,
Si tineretea mea!
Mai bine ar vorbi
In lume florile,
Iar omul ar tacea!
 
BASARABIE CU JALE

In mine a lovit strainul
De Pasti sau Denii.
Dar incoltitu-m-au bezmetici
Si moldovenii.
Ca nu suntem romani strainul
Pe-a lui o tine.
Si-ai mei mai tare-l cred pe dansul
Decat pe mine.
Basarabie cu jale,
Basarabie,
De pe deal si de pe vale,
Basarabie!
„Incalcita-ti este viata",
Basarabie!
„Ca graul ce-l bate gheata",
Basarabie!
In mine-au dat si moldovenii
Necrestineste.
Ci-s fericit ca-n ei romanul
Tot mai traieste.
Ei spun ca nu-s romani, ci lacrimi
In piept framanta
Cand un Farcas sau Vicoveanca
Sau Gheorghe canta.
Basarabie cu jale,
Basarabie,
De pe deal si de pe vale,
Basarabie!
„Incalcita-ti este viata",
Basarabie,
„Ca graul ce-l bate gheata",
Basarabie!
 
LIMBA ROMANA
 
Il preamaresc si-l cant.
Si din aceeasi pricina
Puterii Tale, Doamne,
Ma inchin.
In fiecare zi,
In chiar lumina diminetii,
Se-arata steaua
Suferintei mele
Pe care numai
Ochii mamei o zaresc
Incoronati cu lacrimi.
 
DACA ESTI BARBAT
 
Lui Dumitru Matcovschi

Daca esti barbat,
nu lacrima,
ci sangele sa-ti versi
in mijlocul multimii oropsite.
Si nu blajina
palpaire-a lumanarii,
ci fulgerul scaparator
sa-l porti in maini.
Si-al tau cuvant
sa-l inteleaga pe deplin
maicuta ta, copiii
si truditoarea iarba.
Daca esti barbat
pe coltul tau de pamant,
la marginea Tarii tale,
in mijlocul multimii oropsite!
* * *
Lui Vintila Matei
Rau sa nu intelegi
Ca esti liber.
Dar groaznic
Sa nu pricepi ca esti rob 
Aceasta e Basarabia,
Frate al meu,
Tu, care inghetatele maini
Ale copiilor ei
Le incalzesti
In mainile tale.
Sunt mainile tale
Ca o carte frumoasa
Care le spune: „Albastri
Sunt ochii libertatii
Si parca tot nu-i destul
Numai atat".
 
PS:
Ascultaţi, aici, poezia recitată de însuşi poetul Gheorghe Vieru, „Nu am moarte cu tine nimic”, preluată de pe youtube.com.