Creştinii prăznuiesc Întâmpinarea Domnului sau Ziua ursului Azi copiii mici sunt unşi cu grăsime de urs, ca să fie puternici şi sănătoşi

Întâmpinarea Domnului, cunoscută în popor sub denumirea Stretenia (după numele vechi slavon) sau Ziua ursului, este sărbătoarea anuală a zilei în care Sfânta Fecioară Maria, conformându-se Legii  a mers la templul din Ierusalim, la 40 de zile după naşterea Domnului, pentru curăţirea ei. Dumnezeiescul Prunc a fost întâmpinat şi ţinut în braţe de bătrânul şi dreptul Simeon. La ortodocşi, accentul sărbătorii se pune pe persoana dumnezeiescului Prunc şi de aceea e numita Întâmpinarea Domnului, fiind trecută între sărbătorile Mântuitorului, pe când la catolici pe primul plan stă persoana Fecioarei Maria, care a venit la templu pentru  curăţirea ei, după Lege. De aceea, la catolici, sărbătoarea se numeşte Curăţirea Sfintei Marii şi e trecută între sărbătorile Maicii Domnului.
 
Tradiţii pentru spor şi sănătate
 
Peste veacuri, Întâmpinarea Domnului sau aducerea pruncilor spre închinare la biserică, la 40 de zile după naştere, a rămas o îndatorire pentru mame şi la noi. Atunci, preotul face molifta de curăţire a mamelor, închinând pruncii la icoane. Când pruncul împlineşte 40 de zile, mama îl aduce la biserică, ca şi Maica lui Iisus; în numele familiei, ea îl dăruieşte ca ofrandă lui Dumnezeu şi-l închină la altar. Preotul însemnează cu semnul crucii pe mamă şi pe prunc, citeşte o serie de rugăciuni de binecuvântare, împărtăşind-o pe mamă cu Sfintele Taine. Prin analogie cu evenimentul petrecut atunci, mamele şi pruncii amintesc de Maica Domnului care-l ţinea în braţe pe Iisus, în templul din Ierusalim. În zilele noastre, se săvârşeşte întocmai procesiunea intrării pruncului în biserică, aşezarea lui în faţa uşilor împărăteşti şi împărtăşirea mamei cu Sfintele Taine. În privinţa pruncului, preotul se roagă ca Dumnezeu să-l crească, să-l binecuvânteze şi să-l sfinţească.

La fel de importantă este rânduiala pentru lumânarea de botez. Pentru spor şi sănătate, în această zi de sărbătoare, credincioşii cinstesc icoana Maicii Domnului numită „Îmblânzirea inimilor împietrite" sau „Profeţia lui Simeon". În tradiţia populară, sărbătoarea este numită şi Ziua Ursului. În multe localităţi rurale, şi astăzi copiii mai sunt unşi cu grăsime de urs, procurată de la vânători. În vremuri îndepărtate, acest obicei îl aplicau în practică părinţii, care voiau să aibă copii puternici şi sănătoşi, fiind convinşi că astfel, puterea proverbială a ursului este dăruită pruncilor. De asemenea, copiii sau bolnavii „de sperietoare" sunt afumaţi în această zi cu păr de urs. Dacă în această zi este soare, ursul părăseşte bârlogul; dacă-şi vede umbra, el se sperie şi intră din nou în bârlog, prevestind astfel prelungirea iernii cu şase săptămâni. Dacă în ziua praznicului cerul este înnourat, ursul nu-şi vede umbra; el părăseşte bârlogul, anticipând apropierea primăverii şi încălzirea vremii. În ziua praznicului, este bine ca mamele ai căror copii sunt bolnavi să dăruiască lucruri de îmbrăcăminte copiilor săraci. Practicarea acest ritual aduce bucurii şi alungă boala din familiile generoase.