Av. Coltuc Dreptul salariatului la concediu de odihnă

Dreptul la concediu de odihnă este un drept imperativ şi obligatoriu, garantat tuturor salariaţilor, în primul rând prin Constituţia României, dar şi prin Codul Muncii.
 
Fiind un drept absolut obligatoriu, concediul nu poate face obiectul
vreunei cesiuni sau renunţări, iar durata să nu poate fi redusă sub limita minimă legală nici măcar cu acordul explicit al salariatului; orice astfel de cesiune, renunţare sau limitare este nulă absolut.
 
Cu alte cuvinte, salariatul nu poate renunţa sub nicio formă la zilele sale de concediu de odihnă, iar angajatorul este obligat să îi acorde salariatului întreagă perioada a concediului la care acesta are dreptul legal.
 

Durata concediului de odihnă

 
Codul Muncii prevede, ca regulă generală, o durata minimă de 20 (douăzeci) de zile lucrătoare pe an pentru concediul de odihnă. Prin excepţie de la această regulă, concediul de odihnă va avea o durata mai mare în diverse situaţii.
 
Singurul caz în care concediul de odihnă se poate compensa
în bani este atunci când un contract de muncă încetează iar salariatul mai are zile de concediu neefectuate. Într-un astfel de caz, compensarea în bani este însă doar posibilă, nu şi obligatorie, astfel că, dacă anterior încetării contractului, părţile cad de acord că zilele de concediu neefectuate să fie acordate/efectuate în natură, acestea vor fi consumate ca atare anterior încetării contractului şi nu vor mai fi compensate în
bani.
 

Cum se plăteşte concediul de odihnă

 
Pentru perioada concediului de odihnă salariatul va primi o îndemnizaţie a cărei valoare reprezintă media zilnică a drepturilor salariale din  ultimele trei luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu. Îndemnizaţia de concediu se plăteşte de angajator cu cel puţin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea salariatului în concediu.
 

Sursa: av. Marius Coltuc
Sursa foto: gandeste-pozitiv.ro