După un an de luptă cu hârțogăriile, s-a ajuns la o concluzie - Bursuc nu a avut nicio șansă!

Cazul lui Bursuc, „o jumătate“ de căţel, care a fost crescut şi îngrijit de un om al străzii, a înduioşat o lume întreagă, mai ales după ce s-a aflat că patrupedul a murit eutanasiat. Dincolo de comentariile care au umplut zeci de pagini de Facebook, dincolo de acţiunile întreprinse de iubitorii de animale, care au protestat în faţa Biobazei Constanţa, drama lui Bursuc a făcut înconjurul presei locale, naţionale şi chiar internaţionale. Deşi Bursuc nu mai este astăzi printre noi, căţelul din căruţ, cu ochii blânzi şi urechile blege, a atras atenţia publicului asupra a ceea ce ar trebui, de fapt, să reprezinte salvarea patrupedelor abandonate.
 
Analistul Mihai Petre își amintește cu nostalgie de Bursuc, pe Facebook.
 
”În urmă cu an de zile, fix pe 27 mai 2015, Bursuc era ridicat din parcul de la Sala Sporturilor, dus la abatorul zis și Biobaza animalelor fără stăpâni din Constanța și eutanasiat pe loc. Nu deranja pe nimeni, nu supăra pe nimeni. Mânca o bucată de pâine de la omul străzii care avea grijă de el.
Niște chestii în piele de om, că oameni e greu să fie numiți, și-au umflat mușchii și au produs cea mai mare realizare a vieții lor patetice: au omorât un câine nevinovat, pe jumătate paralizat, care locuia într-un canal alături de stăpânul său conjunctural.
De atunci, trimit hârtii peste hârtii, chiar ieri am trimis trei noi adrese cu speranța că voi reuși să închid povestea și s-o fac publică, de la cap la coadă. Au fost momente când am vrut să renunț. E greu, e foarte greu să te bați cu o instituție a statului care, în loc să aplice legea, protejează încălcarea legii.
Pe scurt, pot să vă spun concluziile la care am ajuns în acest an de hârțogăraie:
1. Instituțiile statului nu sunt în subordinea cetățeanului, ci invers;
2. Sistemul public mustește de incompetență, rea credință și ticăloșie;
3. Cei mai mulți dintre cei care lucrează la stat uită că sunt oameni. Se consideră o specie superioară.
Bursuc nu a avut nicio șansă.
Eu nu aș fi avut nicio șansă să fiu băgat în seamă, dacă nu aș fi fost o persoană semi-publică. Chiar și așa, abia după îndelungi insistențe și declarații publice, instituțiile au spus lucruri pe care, inițial, le-au ascuns cu bună știință.
Concluzie:
România are nevoie de un potop care să spele puroiul din instituțiile publice și de o injecție cu oameni buni făcută statului, de sus până jos.

Altfel, suntem haliți.
Noi, copiii noștri și copiii copiilor noștri.
Așa...cam ca Bursuc”, scrie Mihai Petre.
 
Ecouri de peste hotare
 
Pentru cazul ”Bursuc” există chiar şi o petiţie online - „Punishment for the ones who killed the dog with a walking trolley! / Să fie pedepsiţi cei care au ucis câinele în cărucior!“, semnată deja de mii de persoane din întreaga lume. „Ceea ce s-a întâmplat este un act de cruzime gratuită, pentru care autorităţile sunt responsabile şi trebuie să plătească“, susţine Laura Vitriuc, într-un comentariu la această petiţie. „Stop Killing Dogs / Opriţi uciderea câinilor!“, spune şi Kerstin Söderlind, din Suedia. „J'espère que ces gents la, qui ont arrachés ce loulou à sont maitre, seront sévèrement punis, ainsi que ce veterinaire vereux qui l'a assassiné! Je ne m'en remet pas de cette cruauté!!! J'en pleure encore!!! Je m'imagine a la place de ce pauvre homme qui aimer sont chien plus que tout... c'est ignoble!!!! VOUS ETES IGNOBLES DOGS CATCHERS ET VETERINAIRE VEREUX ASSASSINS / Sper că aceşti oameni, care au smuls căţeluşul de la stăpânul său, vor fi aspru pedepsiţi, la fel şi veterinarul nemilos care l-a asasinat. Nu pot să îmi revin din cauza acestei cruzimi şi încă plâng! Mă imaginez în locul acestui biet om care şi-a iubit câinele mai mult decât orice... este dezgustător. Sunteţi nişte hingheri dezgustători“, spune, într-un comentariu la aceeaşi petiţie, Josy Baroux, din Franţa.
 
La acea vreme, medicul veterinar Constantin Samara, cel care a luat decizia eutanasierii lui Bursuc, a declarat că, pentru patruped, aceasta era varianta cea mai indicată: „Căţelul era bolnav incurabil când a ajuns la noi. Deşi era conştient, acesta nu reacţiona la toţi stimulii, prezentând răni infectate pe piele. Era în stare foarte gravă. Nu a fost nevoie de analize microscopice pentru a ne putea da seama de starea de sănătate a căţelului. Fiecare animal, aşa cum a fost şi cazul acestuia, nu trebuie lăsat să se chinuie“.