"E"-ul care se joacă cu mintea și sănătatea noastră. Deși în unele țări este interzis, la noi e încă legal

Astăzi vom vorbi despre monoglutamatul de sodiu sau E 621, cum poate apărea pe unele ambalaje. Ei bine, deși este periculos, acesta face parte din lista celor peste 300 de E-uri declarate legale de Uniunea Europeană. Fabricat din melasă (care este obţinută din zahăr) prin fermentaţie, glutamatul monosodic este sarea de sodiu a acidului glutamic. Mai poate fi întâlnit sub denumirile: glutamat de sodiu, monosodium glutamate, natrium glutaminat, E 621 (conform regulamentelor europene).
 
 
Deși pare ciudat, monoglutamatul de sodiu face ca produsele în care este introdus să ni se pară mai bune, deși la bază substanța nu are niciun gust. Glutamatul se foloseşte cel mai mult în alimentele fabricate artificial şi în semipreparate gen supe concentrate, sosuri, condimente, mezeluri, îngheţată, budinci, etc. Rolul lui este de a da impresia creierului că acel aliment este foarte gustos (o păcăleală).
 
Glutamatul este interzis în Australia, însă este tolerat în Statele Unite. Majoritatea persoanelor sunt sensibile la glutamat invocând simptome ca greaţă, dureri de cap, ameţeli, palpitaţii, slăbiciune şi oboseală. Toate acestea sunt cunoscute sub denumirea generică de "simptomul mâncării chinezeşti".
 
Glutamatul se întâlneşte şi în alimente naturale. Cele mai mari concentraţii de glutamat se găsesc în drojdie, ciuperci, roşii, brânzeturi şi extracte vegetale. De aceea, unele semipreparate pot conţine valori periculos de mari de glutamat fără a fi "aditivate" cu E 621. Dacă un produs alimentar are ca ingrediente "proteină vegetală hidrolizată" (care conţine până la 30% glutamat), "proteină din plante hidrolizată", "arome naturale", "aromatizanţi", sau "extract Kombu" atunci glutamatul este prezent în acel aliment în cantităţi suficient de mari pentru a ne atrage atenţia.
 
Glutamatul este un drog și "arde" neuronii
 
O simplă căutare pe site-uri de specialitate ne-a arătat că glutamatul monosodic (E 621) este un drog şi un neurotransmiţător. El este întâlnit în mod natural în corpul uman şi este responsabil, alături de alţi nerotransmiţători (ca acidul aspartic), de funcţionarea corectă a sistemului nervos. De aceea, pentru o funcţionare corectă a creierului şi a organelor interne, este absolut necesar să existe un nivel echilibrat al concentratiei acestora în corp.
 
Toate organele interne din corpul nostru conţin receptori ai glutamatului, adică reacţionează specific la prezenţa glutamatului. Suprastimularea acestor receptori (în creier sau în alte organe) duce la numeroase dezechilibre interne şi la probleme de sănătate care copiaza simptomele altor boli (fibromialgie sau aritmie cardiacă, de exemplu), dar continuă să fie greşit diagnosticate de medici (uneori chiar mai mulţi ani) care prescriu adesea medicamente scumpe şi cu o mulţime de efecte secundare periculoase. Nefericitul "gurmand" va constata că are o viaţă mizeră şi că sănătatea lui dă semne de deteriorare galopante.
 

Folosirea sa pe scară largă în industria alimentară a aprins mari discuţii în rândul medicilor pentru că glutamatul suprastimulează activitatea celulei nervoase (neuronul). Pe seama sănătăţii consumatorului se obţin profituri uriaşe folosindu-se ingrediente de proastă calitate cu o valoare nutritivă aproape nulă.
 
Intoleranţa la glutamat nu este o reacţie alergică ci răspunsul disperat al organismului uman la suprastimularea cauzată de acest drog. Chiar dacă există unele categorii de persoane care nu suferă de reacţii explozive consumând glutamat, expunerea pe termen lung la acest drog distruge neuronii.
 
Multe alimente, ca soia şi roşiile, conţin nivele ridicate de glutamat natural. Forma artificială (glutamatul monosodic) este o substanţă chimică pură care se foloseşte în cantităţi uriaşe în foarte multe restaurante şi magazine "fast-food". Unele dintre acestea afişează "fără MSG adăugat", dar ingredientele folosite pentru prepararea diverselor produse pot conţine glutamat.