jurnalul.ro Omul lui Dumnezeu alungat de oameni

Deși caterisit din motive controversate de către ierarhii săi, un preot cu har din Constanța continuă să-l slujească pe Dumnezeu mai bine decât mulți dintre „Înalt-preasfințiții” Bisericii Ortodoxe Române. Aruncat în stradă și lăsat fără venituri, omul ajută mai departe zeci de tineri cu dizabilități, relatează jurnalul.ro.

La începutul anilor 90 părintele Nicolae Picu avusese un vis: să înalțe o biserică care să ajute  oameni și prin caritate, nu doar prin rugăciune. Așa că s-a pornit să construiască din donații de la prieteni un locaș de cult din lemn și un așezământ social pe un teren obținut în cel mai important parc al Constanței. Biserica urma să susțină financiar așezământul.

A clădit mai mult decât ziduri

Au urmat ani grei pentru părintele Picu, ani în care nu a fost niciodată sigur dacă îi vor ajunge toate cele trebuincioase: dacă vor mai fi sponsori, dacă vor mai fi bani, dacă va mai fi vreme.  Își întinsese lângă șantier un cort militar în care și-a improvizat o capelă unde să-l slăvească pe Dumnezeu. Iar Domnul la care se ruga avea să îi arate în curând că are pe cine se bizui, chiar dacă viitorul avea să fie unul sumbru. Încărcat de grijile șantierului, părintele a căzut într-o zi din picioare, la nici doi ani de la demararea construcției. Accident vascular cerebral a fost verdictul și o operație cu șanse minime de reușită ar fi fost salvarea. Și totuși miracol s-a petrecut și a fost readus în lumea celor vii. Suferind cum era, a continuat să-și clădească mai departe visul. Trei ani mai târziu în parc s-a ridicat mândră o biserică maramureșeană înaltă de 260 de metri. Iar părintele s-a apucat imediat și de centru, așa cum își promisese de la început. Voia să ridice mai mult decât niște pereți cu turlă până la cer. Își dorea, scrie în statutul asociației, „clădirea unei societăți a dragostei şi a carității”. Patru ani mai târziu ajutorul pentru centru social sosise de la mii de kilometri depărtare, de la enoriașii unei biserici luterane din Suedia care au contribuit cu cu 54.000 de euro pentru ridicarea așezământului lângă biserică. Imediat după aceea în jurul părintelui Picu și-au găsit liniștea sute de copii și tineri cu dizabilități. Veneau aici, luau masa, primeau îngrijire medicală și, ce era mai important, învățau să aibă încredere în ei și să facă lucruri de care unii se îndoiau că le pot face. Când totul a fost gata au urmat ani când părintele Nicolae Picu a crezut că în toată marea asta de fapte bune, niciun rău nu se poate revărsa. Dar avea să se înșele.

Continuarea articolului o găsiţi pe jurnalul.ro.