O sută de ani de la naşterea Patriarhului Teoctist

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist Arăpașu (1986-2007) s-a născut la 7 februarie 1915, în satul Tocileni, comuna Stănceni din județul Botoșani.
 
Atras de viața monahală, în anul 1928, a intrat ca frate la Schitul Sihăstria Voronei din județul Botoșani, aparținând de Mănăstirea Vorona din același județ. La 14 septembrie 1931, a fost primit în rândul fraților-elevi la Semniarul Teologic de la Mănăstirea Neamț, unde a rămas vreme de un an, în 1932 fiind admis la Seminarul monahal de la Mănăstirea Cernica din București. După absolvirea Seminarului (1940), a urmat cursurile Facultății de Teologie a Universității din București (1940-1944). În 1945 a obținut Diploma de Licență în Teologie, specialitatea Liturgică, primind calificativul "Magna cum laude".
 
Între anii 1946 și 1948, a studiat la Facultatea de Litere și Filosofie din cadrul Universității din Iași, iar în 1949 a urmat cursurile pastorale preoțești. A intrat în monahism la 6 august 1935, la Mănăstirea Bistrița, județul Neamț, primind la călugărie numele de Teoctist. A ocupat, pe rând, posturile de ierodiacon, diacon, preot, ieromonah, eclesiarh, exarh al mănăstirilor, vicar administrativ și arhimandrit în diferite lăcașuri de cult din Moldova, potrivit Agerpres.