România şi "Moartea domnului Lăzărescu" Un bătrân a aşteptat 17 ore ca să fie internat!

Incredibil! Cazul „Moartea domnului Lăzărescu” a fost la un pas de a fi reeditat, ca să spunem aşa.

Un bătrân, din Vaslui, în vârstă de 72 de ani, a fost adus cu ambulanţa la Unitatea de Primiri Urgenţe a Spitalului din Bârlad. Cum a ajuns, medicul de gardă l-a pus să aştepte pe sală pentru a fi internat.

A doua zi dimineaţă, când soţia sa a venit la spital, bătrânul era tot pe sală, aştepând să fie preluat de un doctor. Bărbatul a stat în sala de aşteptare îmbrăcat cu o bluză de pijama, tremurând de frig, fără ca cineva să se ocupe de el. Rudele acestuia spun că peste noapte unui pacient i s-ar fi făcut milă de el şi l-a urcat într-un pat din sala de aşteptare, întrucât tremura de frig.

Practic, omul a aşteptat 17 ore la Unitatea de Primiri Urgenţe din Bârlad, ca să fie internat. De cealaltă parte a baricadei, medicii spun că este perfect legal să ţii un pacient sub observaţie chiar și o zi!
 
Familia a făcut deja memorii la ministerul Sănătății și la Prefectura Vaslui şi urmează să sesizeze şi poliţia.

Moartea domnului Lăzărescu este un film românesc regizat de Cristi Puiu în 2005. Bazat pe un caz real, scenariul scris de Cristi Puiu și Răzvan Rădulescu prezintă povestea unui pensionar (Ioan Fiscuteanu) care are ghinionul de a se îmbolnăvi în seara unui mare accident rutier, ceea ce duce la plimbarea sa între mai multe spitale, fără să primească îngrijiri medicale la timp.

Filmul este inspirat din cazul real al unui pacient din Dolj, Florin Nica, care în 2001 a fost refuzat de trei ori la internare și care a murit. Filmul a fost clasificat ca tragicomedie și comedie neagră, fiind promovat în Statele Unite ale Americii drept comedie. A fost premiat multiplu, cea mai importantă distincție fiind Premiul „Un certain Regard” la Festivalul de la Cannes (2006).