Neglijarea

Am trecut printr-o săptămână extrem de interesantă energetic, în care am auzit de la pacienții mei și am trăit la prima mână despre energia atât de puternică a neglijării.

Foarte mulți oameni mi s-au plâns că în ultimul timp s-au neglijat foarte tare pe ei înșiși, și-au neglijat corpul fizic (consumând orice fel de alimente, fără nicio considerație legată de calitatea sau cantitatea lor, au abandonat exercițiile fizice, au redus somnul și odihna, au petrecut timp exagerat la computer, în mașină sau birouri etc etc), și-au neglijat nevoile emoționale (au făcut activități ce nu le-au adus nicio plăcere, dar care au prezentat eticheta de ”trebuie” și n-au mai găsit timp sau disponibilitate pentru ceva relaxant și benefic) și și-au neglijat nevoile spirituale.

Am observat la mine, cum de 2-3 săptămâni, dar predominent în ultima săptămână, am avut mari dificultăți pe menținerea controlului instinctual. ”Foamea” din interiorul meu, senzația de neastupat a golului fizic (și emoțional) ce îmi este familiar de când sunt pe pământ – a fost mai intensă ca niciodată. Și în ciuda întregului meu antrenament de ani de zile și a eforturilor mari pe care le fac, pentru a mă elibera de condiționările copilăriei, această senzație atât de familiară și puternică m-a copleșit, realmente. În special serile, după ora 19.00-20.00, când oboseala fizică și mentală își spunea cuvântul, partea instinctivă a preluat controlul complet.

Am auzit de la mulți oameni, în special de la multe femei, cum au existat episoade de bulimie sau mâncat compulsiv (fără oprire) după ora 20.00-21.00 – în care frigiderul a prezentat o atracție irezistibilă. Am pățit același lucru, și m-am bucurat la maxim că în casa mea erau doar fructe și legume, întrucât ar fi fost foarte greu să rezist la multe tentații care există în gospodăriile obișnuite. Dar și așa, cantitatea consumată și ora consumului au agresat la maxim corpul fizic.

Cu consecințe clare și imediate, în starea de lipsă de energie și proasta dispoziție de a doua zi. Când corpul s-a obișnuit să fie tratat cu respect și să-i fie acceptate regulile biologice, încălcarea lor îl face să reacționeze imediat și destul de agresiv.

Am neglijat orice fel de angajament și decizie luate pentru însănătoșirea mea și m-am lăsat în voia impulsurilor interioare de satisfacere a senzației de gol. M-am neglijat pe mine și am neglijat complet vocea interioară, care a încercat să mă consilieze la răbdare, meditație, rugăciune și odihnă.

Ascultând recent ultima transmisiune a lui Matt Kahn, misticul modern care primește informații de la subconștientul colectiv al omenirii și le pune în formă de cuvinte, pentru a ne ajuta să percepem mai clar provocările cu care ne confruntăm în prezent, am înțeles ce se întâmplă.

Matt a rostit o frază care m-a luminat, cu privire la energia pe care o tot simțeam în jur și în mine:

CEA MAI MARE FORMĂ DE ABUZ ESTE NEGLIJAREA

Neglijarea corpului Neglijarea emoțiilor și senzațiilor interioare Neglijarea nevoilor personale Neglijarea celorlalți Neglijarea naturii

Mi-am dat seama că la nivel de societate, de omenire, trecem printr-o perioadă în care ne neglijăm intensiv. Fiecare, pe noi înșine. Și noi toți, neglijăm la maxim Natura și Planeta pe care locuim. Suntem atât de centrați pe ceilalți și pe exteriorul nostru (suntem foarte buni în a da sfaturi altora și a-i îngriji pe ceillați) încât realmente ne neglijăm la maxim propriile nevoi, propriile dorințe și mai ales, neglijăm aspectele esențiale ale biologiei noastre.

Vă spuneam și altădată că am sesizat cum multe femei gătesc enorm de multă mâncare, pe care o servesc, pline de bune intenții, soților, copiilor sau rudelor / prietenilor. Iar această mâncare este încărcată cu energia lor, cu energia resentimentelor, nemulțumirii și stării de neîmplinire ce apare atunci când nu ai grijă de tine și nu îți acorzi suficientă atenție.


Și în felul acesta, nu doar că încarcă organismul fizic al celorlalți cu diferiți acizi și toxine (pentru că mare parte din mâncarea ”gătită” este toxică pentru corp), dar le mai încarcă și energia generală cu propria lor neîmplinire și nemulțumire.

Și în mod inconștient, femeile participă zilnic la îmbolnăvirea propriei familii. Este o constatare ce m-a șocat la început, dar apoi, pe măsură ce am observat-o în acțiune în fiecare familie, mi-a arătat nivelul la care organizarea societății ”civilizate” ne-a ajutat să ne înstrăinăm de noi înșine. Trăim într-o inconștiență și ignoranță greu de imaginat. Ne facem zilnic rău, nouă înșine și celor din jurul nostru (mai ales celor apropiați) și ne menținem în suferință continuă.

Credem cu toții (cu toatele) că a avea grijă de ceillalți este prioritatea numărul 1. Fără a înțelege că fără a avea grijă de noi înșine, fără a ne pune pe noi pe locul 1 și a ne ”umple” golurile interioare cu energie benefică, nu suntem în stare să avem grijă, în mod eficient, de cei din jurul nostru.

O mamă nefericită și neîmplinită crește copii nefericiți și neîmpliniți, care devin adulți cu goluri interioare greu de umplut. Și tot așa, într-un lanț neîntrerupt, transmitem energia NEGLIJĂRII, ca pe un virus cu care ne contaminăm mai rău decât în bolile infecțioase.

Matt Kahn spunea că majoritatea oamenilor experimentează neglijarea ca fiind absența atenției. Unde este neglijare, este inferioritate (sentimentul că sunt mai puțin valoros decât ceilalți). Și unde este inferioritate, este co-dependență și adicție.

Multe adicții în societatea modernă – multe considerate ”rele” (droguri, țigări, alcool), dar altele acceptabile și evidente (de zahăr, dulciuri sau diferite alimente), și cea mai mare dintre toate, adicția de tehnologie (telefoane mobile, tablete, computere, televizoare etc) – apar ca urmare a acestei energii a negiljării.

Și am înțeles încă o dată puterea uriașă, la nivel colectiv, pe care energia neglijării propriei persoane (susținută la nivel social de multe dintre ”miturile” moderne ale ”salvatorului” celorlalți) o deține în creerea tuturor comportamentelor adictive.

Am descoperit în ultimii ani cât de perfecționată sunt în a mă abuza, la multe nivele. Am descoperit că realmente nu este nevoie ca nimeni să mă pedepsească sau să se poarte rău cu mine. Reușesc să fac eu singură o treabă excelentă. Ceilalți nu se pot ridica la înălțimea masochismului cu care mă tratez de ani de zile.

Și am mai realizat ceva care mă ajută să merg mai departe, să mă trezesc dimineața și să mă bucur ca viața este frumoasă și minunată, deși constatările mizeriilor interioare mă umplu de fiori: am realizat că până acum AM SUPRAVIEȚUIT PROPRIULUI MEU ABUZ.

În ciuda modului în care m-am purtat cu mine însămi, în ciuda deciziilor proaste și a pierderilor de energie întâmplate de-a lungul anilor, în ciuda bolilor și suferințelor fizice, în ciuda relațiilor eșuate, în ciuda tuturor provocărilor la care m-am supus să-mi testez rezistența – SUNT ÎN VIAȚĂ.

Și mi-am dat seama că dacă am reușit să supraviețuiesc propriilor abuzuri, atunci voi reuși să fac față la orice s-ar întâmplat, din partea altora. Am realizat că nu este nevoie să mă tem de nimeni și de nimic. Nimeni nu se poate purta atât de rău sau urât cu mine, cum o fac eu în momentele mele de neglijare și abuz. Nu există nicio entitate sau ființă din exterior să poată să mă cunoască atât de bine cum mă știu eu, încât să mă afecteze la nivelele la care am reușit să o fac singură.

Și dacă eu mi-am supraviețuit mie, dacă eu am rămas în viață, în ciuda faptului că zilnic m-am confruntat și mă confrunt cu cele mai mare agresor al meu: eu însămi – înseamnă că puterea care există în interior este mult mai mare decât miam închipuit vreodată.

Matt Kahn spune că dacă eu supraviețuiesc propriului meu abuz – atunci pot curăța din subconștientul colectiv orice urmă de abuz – pentru că abuzurile NU MAI AU PUTERE asupra mea, asupra luminii care sunt.

Când în ciuda abuzului, neglijării și tratamentelor proaste la care m-am supus și încă mă supun reușesc nu doar să rămân în viață, ci reușesc să descoper frumusețea lumii în care trăiesc, minunăția corpului pe care îl am și intensitatea luminii care sunt, atunci înțeleg mai multe despre mine.

Despre îngerul care sunt, ce a venit pe Pământ, în aceste vremuri de mare schimbare energetică și creatoare de confuzie și haos, pentru a trăi în corpul fizic slăbiciunile ființelor umane, dar și puterea lor interioară.

Am realizat că fiecare dintre noi putem fii un model pentru cei prea înfricoșați ca să se înfrunte cu ei înșiși și cu ceea ce-și fac singuri, ca auto-agresiune. Putem să le arătăm că este în regulă să-și confrunte adversarul cel mai mare al vieții: pe ei înșiși. Putem să le demonstrăm, prin propriul exemplu, că nu doar supraviețuiești neglijării și abuzurilor la care te supui, dar și devii mai puternic, mai determinat și realmente, la un moment dat, schimbi vibrația și te transformi.

Am aflat de mult că este inutil să mă bat cu slăbiciunile mele. Am aflat că instinctele animalice înving aproape totdeauna. Singura mea modalitate de a avansa, pas cu pas, în schimbarea interioară, este să-mi cultiv partea Divină, să devin din ce în ce mai fermă în noile mele comportamente sănătoase și să le permit să devină atât de puternice, încât să acopere slăbiciunile.

La fel cum într-o grădină, nu mă pot bate cu ierburile sălbatice. Pot doar planta florile pe care le doresc, le pot ajuta să crească și să se dezvolte, astfel încât acestea să acopere buruienile și ierburile pe care nu le doresc în grădină.

Matt Kahn spune că există o regulă în grupurile de oameni: Dacă unul dintre noi reușește să supraviețuiască și să se vindece. în ciuda condiționării familiale și a abuzurilor suferite în prima parte a vieții, toți ne vindecăm

Așa încât, vă propun să petrecem următoarele zile și întreaga săptămână de final de lună mai, îngrijindu-ne pe noi înșine. Să fim mai atenți ce consumăm la masă (încep fructele, încep cireșele, caisele și nectarinele, căpșunile și fructele de pădure), să facem mai multă mișcare și să stăm mai mult în aer liber (colțurile de Natură, cu arbori înfloriți, miros îmbătător și ne îmbie la plimbare), să respirăm profund, să ne jucăm cu copiii, să petrecem timp cu familia, să găsim timp pentru muzică, pentru meditație, pentru rugăciune, pentru dansuri sau pictură, pentru orice fel de ocupație ce ne relaxează și ne induce stare de bine. Faceți orice activitate pe care o doriți de mult și ați tot amânat-o, cu diferite scuze.
Cât de mică, cât de neînsemnată, orice activitate sau orice tehnică, orice procedură sau comportament care vă poate face bine (să urcați scările în loc să luați liftul, de exemplu) vă ajută la creșterea stimei de sine.

Să ne dăm nouă înșine atenție pozitivă, să ne dăm acceptare și iubire, să știm că suntem Divinitate și Frumusețe, să spunem și celorlalți ce uimitori sunt (chiar dacă primesc sau nu complimentele de la noi), să acceptăm respingerea din partea altora, fără să o luăm personal și să ne angajăm în relații fără să avem nevoie de absolut nimic de la nimeni. Să ne acordăm multă atenție nouă înșine și din prea-plinul nostru, să oferim și celorlalți (doar dacă este cazul).

Să ne vindecăm complexele de inferioritate, oferindu-ne iubirea și atenția pe care o dorim și o merităm. Să nu mai așteptăm să fim salvați sau vindecați de cineva de la exterior. Poveștile cu ”Făt frumos” sună excelent în paginile cărților. În viața reală, atât dușmanul cât și salvatorul sunt alături de noi, în chipul pe care îl privim când ne uităm în oglindă.

Suntem atât de puternici, încât putem realiza acest miracol: propria vindecare, prin asumarea responsabilității pentru viața noastră.

Haideți să creăm împreună un val de energie și să intenționăm un miracol: slăbirea energiei neglijării și transformarea ei în energia auto-aprecierii.

Mulțumesc pentru susținere și vă admir pe toți pentru rezistență și putere.

Cu recunoștință,
Sorina

http://www.centrulnatura.ro/neglijarea/