Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
Ființele umane doresc stabilitate și fundație ”solidă”.
Majoritatea oamenilor nu agreează schimbările, deși corpul lor fizic este în continuă schimbare și lumea în care trăiesc are schimbarea drept ”normal”.
Oamenii se agață în viața lor de tot ce pot, pentru a menține o aparență de constanță, de continuitate, de permanență.
Poate că frica de îmbătrânire și moarte stă la baza acestei aversiuni față de schimbare?
Poate că ideea propriei naturi muritoare penetrează din inconștient și împinge oamenii într-o căutare a stabilității și siguranței?
Ideea generală este că oamenii nu se simt confortabil cu schimbarea, indiferent că este pozitivă sau negativă.
Mulți doresc să facă schimbări benefice în viața lor, să se apuce de o dietă, de exerciții fizice, să învețe o limbă străină sau un instrument muzical, să schimbe serviciul sau locuința – sau chiar să schimbe relațiile.
Și majoritatea oamenilor au dificultăți în a face schimbările să devină realitate, pentru că, de fapt, ei se TEM foarte tare de schimbare și de ceea ce înseamnă pentru ei.
Poate de aceea și rezistența la schimbare și strădania de menținere a lucrurilor așa cum sunt (tradiționalismul, rigiditatea, conservatorismul) sunt atât de răspândite la adulți și stau la baza organizării unui social destul de fixist și încorsetat.
Psihologii spun că atunci când oamenii trec prin schimbări, chiar și schimbări pozitive (o promovare la serviciu, mutarea într-o casă nouă, căsătoria, apariția copiilor într-un cuplu etc etc) majoritatea oamenilor se stresează.
Iar stresul schimbării îi face pe oameni să regreseze într-o stare infantilă, într-o perioadă din viața lor caracterizată prin schimbări majore, căreia nu i-au făcut față (atunci, în copilărie).
Personal, am descoperit că atunci când mă confrunt cu o schimbare, regresez la vârsta de 6-7 ani.
Acea perioadă din viața mea a fost una dintre cele mai traumatice cu putință.
A fost perioada în care a început ”înregimentarea” mea: am mers la grădiniță (doar un singur an, la 6 ani) și apoi la școală.
A fost perioada în care am fost nevoită să abandonez copilăria liberă, de pe terenul viran din jurul blocului și să intru în programul de joacă ”controlat” impus și indus de social.
În aceeași perioadă a murit bunica mea, cea care m-a crescut de mică și întreaga ei suferință finală, ca și înmormântarea ei reprezintă alte momente traumatizante, pe care adulții nu m-au ajutat deloc să le procesez (fiind prea preocupați de propria lor stare de jale). Așa încât, n-am apucat să-mi iau rămas bun de la bunica, n-am apucat să procesez dispariția ei din viața noastră, din casa noastră, n-am apucat să procesez faptul că am fost ”avansată” pe post de soră mare, cu cheia de gât, care avea grijă de sora mai mică și nu am înțeles mai nimic din toate aceste schimbări, ce au venit, în avalanșă, într-o perioadă scurtă de timp.
Iar mecanismul meu de compensare, atunci, la 6-7 ani, era să fug și să mă ascund undeva, într-un loc sigur (sub pătură sau în dulap, închizând bine ușa după mine). Undeva unde să nu mă găsească nimeni, să nu văd pe nimeni și să nu mă vadă pe nimeni.
Ce am descoperit că fac în prezent la schimbare?
Același lucru. Același comportament.
Chiar și la schimbări pozitive.
Ce simt nevoia să fac? (primul impuls)
Să mă duc să mă ascund undeva. Să fug. Să nu mă găsească nimeni.
Și m-am trezit de multe ori că fac acest lucru. Că realmente fac acest lucru. Și la schimbări pozitive și la schimbări negative.
Conștientizarea acestui comportament este pentru mine o revelație URIAȘĂ.
Primul lucru ce am nevoie să mi-l amintesc atunci când se întâmplă o schimbare (chiar și una dezirabilă, precum trecerea unui examen, sau o reușită profesională) este CÂȚI ANI AM!
Când simt că-mi vine să fug undeva, să dispar, să mă ascund, încerc să-mi amintesc: ”acum, în acest moment, eu câți ani am?”
În acel moment, simt cum re-apare, ușor ușor adultul care sunt. Care reușește să potolească și să calmeze copilul interior, ce intră în panica de 6-7 ani și care dorește să facă ce făcea atunci: să fugă.
EFT (sau Ciocănirea terapeutică) este o procedura ce ne poate sprijini enorm în momentele de schimbare importantă în viețile noastre.
Așa cum v-am obișnuit deja până acum, vom folosi exercițiile de Ciocănire terapeutică să ne adresăm unui alt aspect subconștient, unei alte blocade interioare, în calea stării de relaxare și liniște.
V-am descris în articolele anterioare punctele pe care le folosim, și pe care le putem stimula prin ciocănirea ușoară cu vârfurile degetelor.
Vă propun să încercați fiecare dintre voi, să vi le reamintiți și să treceți din nou prin ele, pentru a putea identifica care dintre aceste puncte pot fi folosite în situații ”de urgență” – în situații în care schimbările se întâmplă brusc în viața voastră.
În aceaste situații de stres intens sau șoc, vom experimenta regresii rapide în stare infantilă și vom avea senzația că s-a terminat lumea, că nu vom putea face față, că nu vom fi în stare de nimic și că totul este pierdut pentru noi
Este atât de util să avem (și să antrenăm) un punct care ”ciocănit” poate să ne reamintească CINE SUNTEM, că suntem adultul și nu copilul înspăimântat și să ne amintească să respirăm și să ne reconectăm cu puterea interioară.
Așadar, haideți să trecem prin aceste puncte și vă rog să le ciocăniți și să vă alegeți UN SINGUR PUNCT (sau o pereche de puncte, pentru că puteți folosi ambele mâini, în același timp) pe care să le ”antrenăm” pentru ”atacurile de panică” (și orice alte simptome intense, ce apar la schimbările bruște).
(LateralPalmă) – punctele situate pe marginea palmei ce continuă degetul mic (marginea tip ”karate” a mâinii)
(Sp) Sprâncene – punctele din capătul sprâncenelor dinspre nas
(LatO) Lateral ochi – punctele din exteriorul orbitei ochilor, spre tâmple, dar situate chiar pe osul ce mărginește ochii
(SubO) Sub ochi – punctele situate la 1 cm sub ochi, chiar pe osul obrazului
(SubN) – Sub nas – punctul situat intre nas și buza de sus
(B) – Bărbie – punctul situat la mijlocul bărbiei, sub buza de jos
(C) – Clavicule – punctele situate imediat sub oasele claviculare, oasele ce leagă umerii de stern (osul din mijlocul pieptului)
(A) – Axile – punctele situate sub axile (subțiori)
(Vc) – Vârful capului – punctul situat chiar în vârful (creștetul) capului
După ce v-ați amintit de aceste puncte și le-ați stimulat prin ciocănituri ușoare – vă rog să vă alegeți care dintre punctele acestea să fie folosite în situații ”de urgență”, ce necesită intervenție rapidă.
Pot fi punctele de Clavicule (preferate de multă lume, întrucât ajută la recăpătarea rapidă a respirației, în atacurile de panică).
Dar pot fi și punctele de Axile – sau chiar marginea laterală a palmei – sau punctele de sub nas sau din bărbie.
După ce ați stabilit care puncte să le folosiți – începeți să le stimulați și repetați-vă de trei ori:
Chiar dacă mă comport ca un copil de……x ani (și încercați să vă amintiți din copilărie la care vârstă v-ați simțit cel mai traumatizat de schimbări), mă iubesc și mă accept complet
Chiar dacă mă comport ca o fetiță / băiețel de x ani, mă iubesc și mă accept complet
Chiar dacă sunt speriată ca o fetiță / băiețel de x ani, mă iubesc și mă accept complet.
Vom mai repeta acest exercițiu, pentru a întări legătura între ciocănirea terapeutică a acestor puncte și starea interioară.
ȘI în situații de urgență, fie vă ciocăniți rapid aceste puncte, fie rugați partenerul sau un copil sau oricine din jurul dv să o facă, la nevoie.
Să vă reamintească CINE SUNTEȚI, că sunteți adultul și NU copilul.
Pentru că în situații de stres UITĂM și efectiv, este nevoie ca cei din jur să ne reamintească (de multe ori).
Nu contează ce vârstă biologică avem, cât de iluminați suntem, cât de spirituali sau câte cărți am scris.
În situații de schimbări masive, vom reacționa tot precum fetița / băiețelul de câțiva ani, blocați în procesarea schimbărilor prin care au trecut, în acel moment al vieții
Vom trăi senzația că ”este prea mult”, că este ”copleșitor”, că nu vom face față.
Dar partea adultă din noi ȘTIE cum să gestioneze o schimbare.
Respirația profundă este foarte importantă când suntem speriați și în plin atac de panică.
Adultul știe că va trece șocul și viața va continua.
Dar copilul (fetița sau băiețelul) speriat din interior NU ȘTIE ACEST LUCRU.
De aceea este foarte util să avem instrumente cu care să ne ajutăm să permitem adultului să preia, blând, gestionarea situației, consolând și liniștând, în același timp, copilul interior speriat.
În cursul schimbărilor din viața noastră, majoritatea trecem printr-un proces descris în literatură drept: ”Călătoria eroului” ce are totdeauna trei capitole majore: 1) căderea -2) misterul – 3) reînălțarea
Dacă citiți o carte sau urmăriți un film, veți descoperi mereu aceste trei părți:
”Căderea” – sau perioada în care persoana pierde ceva important (sănătatea, slujba, o relație, un obiect etc etc).
Urmează suferința și o perioadă de mister și de ”nu știu ce voi face, nu știu ce se va întâmpla cu mine”. Este perioada dificilă și cea mai confuză – dar singura perioadă în care realmente persoana intră în contact cu Sinele său profund.
Și inevitabil, urmează re-înălțarea – în care apare o luminiță la capătul tunelului- o idee, o soluție, un proiect, o nouă relație, o altă slujbă, o altă casă, un alt obiect – ce inevitabil sunt mai bune, mai frumoase și mai potrivite pentru sine decât erau primele, care au fost pierdute.
În viața noastră, vom trece adesea prin această ”Călătorie a eroului” de mai multe ori. Mulți dintre noi se află chiar acum în diferitele sale etape:
– Căderea sau pierderea (poate ați pierdut o slujbă, o persoană, sănătatea, casa, bani, un proiect etc etc). Inevitabil, această perioadă se însoțește de multă jale, de multe plânsete, de ”bocirea” și îngroparea trecutului pierdut.
– Misterul sau confuzia: și acum, ce urmează? NU ȘTIU.
Acest ”nu știu” înspăimântă oamenii mai mult decât orice amenințare clară și concretă. Oamenii preferă un terorist, un diagnostic, o etichetă – ORICE – decât acest ”NU ȘTIU”, care efectiv îi îngrozește.
Deși în acest ”nu știu” este un cadou enorm din partea Universului.
”Nu știu” este POTENȚIALUL – este ce ar putea să fie – este posibilitatea – este locul originar al Creației.
– Reînălțarea sau resurecția – ieșirea spre lumină, găsirea soluției, găsirea unui drum nou și a unui joc nou, mult mai interesant și mai frumos decât cel vechi.
Tehnica de Eliberare Emoțională (EFT) ne poate ajuta enorm în oricare moment al ”Călătoriei eroului”, chiar și în perioadele de schimbări bruște, rapide, dificile.
Unul dintre darurile uriașe ale acestei tehnici simple, dar eficiente este ideea generală că dacă ne iubim și ne putem accepta pe noi înșine acolo unde suntem în fiecare moment, atunci ușile drumului nostru se vor deschide.
Indiferent de sentimentele neplăcute pe care le avem în timpul schimbărilor – EFT ne amintește că și dacă suntem în starea de ”nu știu”, de confuzie, de luptă a vocilor din capul nostru ce ne spun: ”ce se întâmplă cu mine? îmi pierd mințile? am înebunit? iar mă comport prostește? am greșit complet? ce să fac? încotro să o apuc?” etc etc – cu ajutorul EFT mă pot calma, pot să-mi amintesc că mă iubesc și mă accept și că pot să îmbrățișez necunoscutul ce dorește să vină în viața mea și toate procesele de învățare ce sosesc odată cu schimbarea.
Exercițiu EFT pentru a simți mai mult starea de pace și liniște, într-o perioadă de confuzie și neliniște
Închideți ochiii, respirați profund de 3 ori și gândiți-vă la o situație din viața voastră în care vă aflați într-o stare de neliniște (poate vă aflați undeva în ”Călătoria eroului”, în starea de cădere / pierdere sau în cea de mister / confuzie). Ceva legat de o schimbare în viața voastră acum pe care nu o resimțiți ca fiind confortabilă.
Încercați să vă acordați la această stare și să îi resimțiți intensitatea, pe o scară
de la 1 la 10, fiind acordat la starea în care corpul vostru se află în acest moment.
Să începem exercițiul EFT:
Runda 1 – ”Vocea neliniștii” (conexiunea cu partea dificilă din noi)
(LateralPalmă – zona karate) Chiar dacă resimt această stare de confuzie, iubesc și accept aceste emoții
(LateralPalmă) Chiar dacă am atât de multe întrebări, atâta frică, atâta anxietate, aleg să mă simt liniștită și calmă
(Lateral Palmă) Chiar dacă nu-mi place această perioadă de tranziție, pe care nu o resimt că este confortabilă, sunt prea agitată pentru că sunt prea multe necunoscute, aleg să mă simt liniștită și calmă
(Sp) Atâta neliniște în această perioadă
(LatO) Atâta frică legată de schimbare
(SubO) Nu-mi place să-mi fie teamă
(SubN) Nu-mi place schimbarea
(B) Urăsc perioadele de tranziție
(C) Tranzițiile mă fac să mă simt anxios
(A) Nu mă simt confortabil cu schimbările
(Vc) Schimbările mă fac să mă simt înfricoșată, schimbările mă fac să nu mă simt confortabil, tot pun la îndoială valoarea mea, nu sunt sigură că fac lucrurile așa cum trebuie
Respirație profundă
Observați gânduri, emoții, imagini, sentimente – ce apar
Runda 2 – Dialogul interior între vocea pozitivă și cea negativă
(Lateral palmă – karate) Chiar dacă schimbările nu sunt confortabile pentru mine, aleg să fiu deschisă la intuiție și înțelepciune
(Lateral palmă – karate) Chiar dacă această experiență de tranziție nu mă face să mă simt confortabil, aleg să mă simt liniștită și calmă
(Lateral palmă- karate) Chiar dacă n-am nici cea mai vagă idee ce se va întâmpla de acum înainte, aleg să am încredere în mine însămi, aleg să am încredere că voi face față la orice vine în drumul meu, aleg să permit adultului care sunt să conducă procesul,
(Sp) Sunt deschisă la intuiție și înțelepciune
(LatO) Nu, nu sunt
(SubO) Ba da, sunt deschisă la intuiție și înțelepciune
(SubN) Ba nu, urăsc schimbarea
(B) Iubesc să fiu deschisă la intuiție și înțelepciune
(C) Și dacă nu funcționează? Dacă nu sunt destul de înțeleaptă? Dacă nu am nicio intuiție? Dacă pierd legătura cu adultul care sunt?
(A) Aleg să mă simt liniștită și calmă.
(Vc) Invit partea de adult din mine să conducă procesul
(C) Sunt deschisă la intuiție și înțelepciune
(C) Iubesc copilul din mine, căruia îi este frică
(C) Accept necunoașterea,
(C) Cred în mine,
(C) Cred în abilitățile mele de a face față schimbării
(C) Iubesc și accept toate emoțiile mele.
(C) Totul este bine.
Respirați profund. ȘI încă o dată , acordați-vă la reacția corpului.
În exercițiile EFT rostim cu voce tare ceea ce se întâmplă în mintea noastră, cu dialogul interior din momentele de confuzie, de schimbare, de neliniște.
Cu ajutorul EFT realizăm o schimbare în energia din spatele acestui dialog.
Primul pas în orice schimbare este să admitem Adevărului, fără a trebui să facem nimic deocamdată. Doar să-l admitem că este.
Dacă ignorăm adevărul sau încercam să ne distragem atenția, nu doar nu ajungem să facem schimbările, dar reușim să creăm boli precum cancerul sau afecțiunile auto-imune.
Orice schimbări pozitive încep cu a rosti Adevărul.
Sa repetăm acest lucru.
Orice schimbări pozitive încep cu a rosti Adevărul.
Ezităm să rostim Adevărul, din teama că trebuie neapărat să facem ceva cu privire la asta, la problema existentă.
Dar de multe este doar nevoie să rostit adevărul și chiar nu este nevoie să facem imediat ceva, să întreprindem vreo acțiune rapidă. .
Dacă rostim Adevărul, cu privire la realitatea în care ne aflăm și pe care nu o mai suportăm – dăm la o parte o presiune uriașă interioară.
”Chiar dacă nu reușesc să mă las de fumat / de băut cafea etc etc – mă iubesc și mă accept profund”.
Adevărul doare.
Intotdeauna adevărul doare.
Schimbarea produce suferință
Dar durerea adevărului, durerea schimbării sunt doar valuri.
Totul în viața noastră vine ”în valuri” – vine și pleacă – precum valurile mării.
Tot ce aveți de făcut este să planați pe suprafața valului (să faceți ”surf”) și să-l lăsați să treacă.
Nu încercați să ”reparați” nimic, nu aveți nevoie de sfaturi de la nimeni, nici măcar de consolare de la altcineva.
Este doar propriul vostru proces de ”planat” la suprafața valului schimbării (și dacă cei de lângă voi pot sta alături și doar să fie alături, fără să încerce să vă sfătuiască, repare sau influențeze în vreun fel, ar fi minunat).
Să nu uitați de ”ciocănirea terapeutică” ce vă poate susține în acestă perioadă.
Este tot ce avem nevoie, atunci când ne confruntăm cu ”provocarea” reprezentată de schimbare,
Vă propun un exercițiu util pentru toți cei care trec prin schimbare, în care să repetăm trecerea de la afirmațiile negative și auto-agresive, la cele pozitive și de împuternicire.
Gândiți-vă din nou la o situație prin care treceți în prezent în viață și vă face să vă simțiți neconfortabil, o situație confuză, neclară și asupra căreia simțiți că nu aveți niciun fel de putere. Încercați să identificați emoționa principală pe care o produce (frică, anxietate, neliniște, furie, frustrare, tristețe) etc și evaluați-i intensitatea, pe o scală de la 1 la 10.
Respirați profund de 3 ori și să începem să ”ciocănim” punctele familiare.
(LateralPalmă) Chiar dacă mă simt blocată și mă tem să merg înainte, mă iubesc și mă accept complet
Chiar dacă mă simt blocată și nu pot pleca, pur și simplu, mă iubesc și mă accept complet
Chiar dacă simt că nu am nicio soluție, nicio cale de ieșire, mă iubesc și mă accept complet.
(Sp) Mi-aș dori claritate cu privire la ce aș putea face
(LatO) Dar nu înțeleg nimic acum
(SubO) Ce-ar trebui să fac? Să las totul baltă și să plec?
(SubN) Asta n-ar fi cu siguranță ceva înțelept de făcut.
(B) Toate gândurile și concluziile mele
(C) Despre ce este posibil și ce-ar trebui să fac
(A) Acestea îmi blochează inspirația
(Vc) Acestea nu-mi permit să merg înainte cu ușurință.
(Sp) Dar dacă aș putea fi mai răbdătoare cu mine însămi
(LatO) Să recunosc că există inspirație în ideea că trebuie să merg înainte
(SubO) Și să recunosc că sunt și speriată
(SubN) Și că am multe gânduri și idei, ce s-ar putea să nu-mi fie de folos
(B) Aș putea să fiu mai răbdătoare cu mine însămi
(C) Este în regulă că nu am toate piesele de joc în acest moment,
(A) Și este în regulă dacă o să dureze ceva timp,
(Vc) Pentru că dacă sunt blândă cu mine, când trec prin acest proces și am răbdare cu întregul proces,
(Sp) Acesta se va derula fluid și cu ușurință pentru mine
(LatO) Pe măsură ce mă voi expansiona spre noi posibilități
(SubO) Nu contează cât de mult timp va dura.
(SubN) Primesc și mă expansionez acum
(B) Îmi permit să trăiesc totul cu ușurință, pe măsură ce eliberez cu blândețe tot ce nu mă mai servește
(C) Și mă deschid la și mai multe posibilități
(A) Deja simt o senzația de ușurare în întregul meu corp
(Vc) Pentru că viața nu înseamnă o luptă, iar înțelepciunea corpului meu este conștientă de acest lucru și mă invită în ceva mult mai măreț
Respirați profund.
Și evaluați emoția pe care ați identificat-o la început.
A rămas la aceeași intensitate?
S-a schimbat ceva în exprimarea ei în corpul vostru?
Vă simțiți mai calmi, mai relaxați, mai centrați?
Puteți repeta aceste exercițiu de mai multe ori sau puteți să vă faceți propriul exercițiu, cu propriile cuvinte, fiind cât de specific reușiți să fiți, în a ”exprima” propriul dialog mental, cu voce tare.
Veți reuși să traversați grațios și blând o schimbare, având ajutorul acestei tehnici interesante, EFT.
Schimbarea reprezintă ARTA DE A TE SIMȚI CONFORTABIL CU O STARE DE DISCONFORT.
Când reușești să treci prin senzația de disconfort, știind că după aceea o să fie bine, poți accepta și integra schimbarea în viața ta.
Există ”dureri de creștere” – toți le-am experimentat și vom mai trece prin ele.
Ca tot acest disconfort să fie cât mai mic, faceți ca totul să fie O JOACĂ.
Faceți exact OPUSUL a ceea ce faceți în mod normal.
Jucați-vă cu EFT (Ciocănirea terapeutică) și ajutați-vă să treceți grațios prin disconfort.
Distrați-vă! Jucați-vă! Chiar și când treceți prin provocările schimbării și disconfortului. Asta este ideea despre viață – să vă simțiți bine!
Vă doresc tuturor să treceți ușor prin tot ce aveți de trecut, în viețile voastre și să folosiți / integrați instrumentul ”ciocănirii terapeutice” în paleta voastră de ”auto-ajutor” la nevoie.
Pe curand, cu iubire, tuturor,
Sorina
http://www.centrulnatura.ro/provocarea-reprezentata-de-schimbare/
