Azotemia şi afecţiunile urinare

Azotemia reprezintă o stare medicală caracterizată prin niveluri crescute a compuşilor chimici azotaţi în sânge, precum ureea, creatinina sau alte substanţe care, în mod normal, se elimină prin urină. Creşterea azotului în sânge poate fi cauzată de scăderea fluxului sanguin la nivelul rinichilor din cauza unui şoc cardiac, a unei afecţiuni cardiace care generează oboseala miocardului, a unei hemoragii sau a unei leziuni a arterei renale, sau de insuficienţă acută a rinichilor care duc în mod frecvent la uremie. O altă cauză poate fi blocarea ureterelor sau a uretrei de către pietre la rinichi.
 
Printre simptomele azotemiei se numără urinările greoaie sau chiar absente, oboseală, confuzie, scăderea reflexelor, tahicardie, paloarea pielii, gura uscată, senzaţia continuă de sete, schimbări bruşte ale tensiunii arteriale, care scade şi urcă în funcţie de poziţia corpului. Pentru tratarea azotemiei se recomandă o alimentaţie cu acţiune benefică asupra rinichilor, precum ceapa, fasolea, orezul nedecorticat, conopida, varza, usturoiul, dar şi sucuri de legume şi fructe, care au acţiune diuretică, ajută la dizolvarea şi eliminarea ureei şi a celorlalti compuşi azotaţi. În acest scop, sucul de roşii este cel mai bun dizolvant uric, alături de sucurile de morcov, sfeclă, castravete, pătrunjel şi spanac. De asemenea, ceaiurile din rădăcină de pătrunjel, de coada calului, de mesteacan, de porumbar, dar şi decoctul de ceapă contribuie la eliminarea toxinelor şi reduc infecţiile de la nivelul rinichilor.