Beneficiile răcuşorului, o plantă terapeutică

Răcuşorul, o plantă erbacee, iubitoare de umezeală, lumină, pământuri afânate, grase şi bogate în substanţe nutritive, are flori albe, dispuse în umbrele mari, seminţe aromate şi un rizom din care se desprind rădăcini lungi. În scop terapeutic, se foloseşte rădăcina, de culoare închisă, negricioasă. Acesta conţine ulei volatil, principii cumarinice, angelicină, xantotoxină, imperatorină, bergapten, acid cafeic, clorogenic, fumaric, oxalic, acizi graşi, taninuri şi substanţe glucidice.
 
Rădăcina de răcuşor are proprietăţi tonice, stimulente, carminative, stomahice, antiinflamatorii, antireumatioce, febrifuge, diuretice, depurative, diaforetice, calmante şi antialgice. Răcuşorul este utilizat în afecţiuni ale stomacului, însoţite de aciditate, pentru stimularea poftei de mâncare, flatulenţe, indigestie, dureri de stomac, tuse, răceală, gripă, bronşită, psoriazis, tromboză. În doze mici, uleiul de răcuşor are efecte excitante asupra sistemului nervos central. Uleiul volatil de răcuşor este indicat în anorexie, dispepsii, meteorism, dar şi în terapia reumatismului. De asemenea, răcuşorul scade secreţia gastrică, protejează mucoasa stomacului şi poate fi utilizat în caz de gastrită.