Cârcelul, plantă recomandată în tratarea afecţiunilor respiratorii

Cârcelul este un arbust dioic, cu ramuri numeroase, de culoare verde-închis, iar florile, grupate câte două, sunt protejate de un înveliş roşu-portocaliu, ce devine cărnos, şi care protejează cele două seminţe. În scop medicinal, se utilizează părţile aeriene ale plantei, care conţin glucide, lipide, proteine, taninuri catechinice, uleiuri volatile, alcaloizi derivaţi din fenilalanină, precum efedrină şi derivaţii secundari ai acesteia. De asemenea, mai conţine acid ascorbic, niacină, riboflavină, tiamină, dar şi acizi fenolici (acid cafeic şi clorogenic), acizi organici (acid citric şi oxalic), pigmenţi. 
 
Datorită proprietăţilor stimulente, bacteriostatice, antisudorifice li antialergice, cârcelul este utilizat pentru extracţia efedrinei, tratarea afecţiunilor respiratorii, însoţite de bronhospasm (astm bronşic) şi a tusei neproductive cu dispnee, în stări febrile, edeme şi dureri osoase. Cârcelul este folosit pentru stimularea cardiacă şi a sistemului nervos central, în tratamentul febrei, durerilor de cap şi infecţiilor pulmonare. Efedrina din plantă are un efect asemănător cu adrenalina, însă nu atât de accentuat, stimulează respiraţia, creşte circulaţia sângelui şi tensiunea arterială, are proprietăţi bronhodilatatorii şi antispastice. Cârcelul este antialergic, ajută la scăderea inflamaţiilor şi în tratamentul erupţiilor cutanate, dacă este aplicat direct sub formă de cataplasmă.