Drăcila îmbunătăţeşte digestia şi combate icterul

Drăcila este un arbust spinos, cu scoarţa cenuşie, lemnul galben şi flori galbene, urât mirositoare. În scop terapeutic, se foloseşte scoarţa de pe rădăcină şi de pe tulpinile plantei. Drăcila conţine alcaloizi, cel mai important fiind cel numit berberină. Datorită berberinei, drăcila îmbunătăţeşte digestia şi combate afecţiunile hepatice, precum icterul hepatic sau litiaza biliară, stimulează secreţia biliară, favorizează evacuarea bilei în duoden si digestia la nivelul stomacului.
 
Această plantă are proprietăţi anticancerigene, antibacteriene, coleretice, antiinflamatorii, colagoge şi stomahice. Drăcila este folosită şi în combaterea infecţiilor, cum ar fi cea cu Helicobacter pylori, asociată cu ulcerele peptice şi cu gastrita, dar şi în tratarea infecţiilor fungice, edemelor, durerilor oculare, psoriazisului, reumatismului sau hepatitei. De asemenea, drăcila dilată vasele de sânge, scăzând tensiunea arterială.
Ceaiul din rădăcină de drăcilă este eficient în bolile de rinichi şi constipaţie, în calmarea durerilor de stomac şi ficat, dar şi pentru durerile în piept. Unguentul din tinctură de drăcilă este utilizat în tratarea inflamaţiilor pielii.