Frunzele de nuc, proprietăţi şi beneficii

În scop medicinal, de la nuc se folosesc mugurii şi lăstarii tineri, care se recoltează primăvara, dar şi cojile verzi, fructele şi frunzele. Frunzele de nuc conţin taninuri, substanţe minerale, derivaţi de naftochinone, flavone, acid cafeic şi cumaric, vitamina C şi clorofilă. Frunzele nucului au proprietăţi antiinflamatorii, antiseptice, astringente, antidiabetice, tonice-amare, hipotensive, cicatrizante şi antisudorifice.
 
Folosite sub formă de ceai sau decoct, frunzele de nuc sunt indicate în tratamentul inflamaţiilor mucoasei bucale şi gastro-intestinale, în dispepsii şi afecţiuni diareice, precum şi în tratarea unor boli ale pielii, eczeme, micoze şi dermatite cronice. Pentru tratarea stomatitei, amigdalitei, gingivitei, aftelor bucale şi laringelui, se poate face gargară cu decoct din frunze de nuc.
 
Ceaiul de nuc este indicat în tratamentul diabetului zaharat, favorizează reducerea glicemiei,  stimulează pofta de mâncare şi funcţiile hepatice. De asemenea, ceaiul din frunze de nuc este recomandat în dizenterie, transpiraţii excesive, hepatită, icter, enterită acută, hemoragii digestive, candidoze, infecţii renale şi genitale, edeme renale, incontinenţă urinară. Compresele cu infuzie din frunze de nuc sunt folosite în cosmetică pentru tratarea tenului gras şi seboreic, iar extractul din frunze de nuc ajută la eliminarea mătreţii şi la prevenirea căderii părului.