Sănătate În ce afecţiuni este indicat măcrişul

Măcrişul este o plantă erbacee, perenă, care creşte spontan în zonele de câmpie, deal şi în cea subalpină sau este cultivată. Frunzele plantei sunt alungite sub formă de săgeţi, au culoarea verde închis şi sunt dispuse în rozetă. În scop terapeutic, se recoltează partea aeriană a plantei şi rădăcina. Acestea se folosesc în stare crudă, sub formă de infuzie, pulbere, decoct şi în amestec cu alte plante.
Frunzele măcrişului conţin mult fier, vitaminele B, C, A, PP, K, magneziu, iod, sulf, potasiu, fosfor, calciu, acid folic, antioxidanţi şi acid oxalic, iar rădăcinile de măcriş conţin substanţe fenolice.
 
Rădăcina de măcriş are un gust dulce-acrişor şi se foloseşte în cure de detoxifiere şi în tratamentul unor afecţiuni hepatice. Această plantă are efecte benefice asupra sistemului digestiv, stimulează pofta de mâncare, este laxativă şi regularizează tranzitul intestinal. Rădăcina se foloseşte în cazuri de dizenterie. Frunzele de măcriş au efecte antibiotice, diuretice şi depurative. Măcrişul stimulează funcţia vezicii biliare şi a ficatului, combate infecţiile din organism, întărind imunitatea. De asemenea, este indicat în tratarea alergiilor şi a anemiilor.
 
Datorită conţinutului bogat în vitamina C, măcrişul este recomandat şi în vindecarea cazurilor de scorbut. Totodată, are efect benefic şi în cazul unor afecţiuni precum abcese, acnee, furuncule, tumori albe (artrite tuberculoase cronice cu umflarea ţesuturilor), afecţiuni ale nervilor periferici, gastrită, hepatită, imunitate scăzută, intoxicaţii ale organismului.