Indicaţiile terapeutice ale şopârliţei

Şopârliţa este o plantă medicinală care creşte în zonele de deal şi câmpie, pe pajiştile întinse şi însorite, dar şi la poalele munţilor. În scop terapeutic, se foloseşte rădăcina, frunzele şi florile, din care se prepară infuzii şi sirop. Şopârliţa este o plantă astringentă, dezinfectantă, febrifugă, diuretică, emolientă, emenagogă, care poate fi folosită ca antidot în diferite forme de intoxicaţii.
 
Această plantă asigură o bună funcţionare a aparatului respirator, a stomacului şi sistemului nervos. De asemenea, datorită proprietăţilor fluidifiante şi expectorante, are efecte benefice în afecţiunile pulmonare, în tratarea pneumoniei, tuberculozei pulmonare, bronşitei şi tusei convulsive. Şopârliţa ajută în diaree, hiperaciditate gastrică, metroragii, tuse, stări febrile, iar extern, tratează afte, eczeme, echimoze, leucoree, mâncărimi de piele, stomatite, ulcere de gambă, sub formă de comprese sau spălături cu infuzie de plantă. Băile cu şopârliţă sunt folosite pentru reumatism şi dureri de mijloc. Măceratul preparat din două linguriţe de rădăcină mărunţită şi 250 ml de lapte este utilizat pentru tratarea hepatitei.