Ipcărigea, folosită în tratamentul faringitelor şi laringitelor

Ipcărigea sau floarea miresei este o plantă medicinală, de la care, în scop terapeutic, se folosesc rizomul şi rădăcinile, ce se recoltează din luna august până în luna noiembrie. Această plantă conţine saponozide triterpenice, ulei volatil, săruri minerale, zaharuri şi are proprietăţi depurative, diuretice, cicatrizante şi expectorante.
 
Ipcărigea se foloseste ca expectorant şi pentru gargară în tratamentul faringitelor şi laringitelor, dar şi în cazuri de anemie, astm, boli reumatice, gută, boli hepatice, dischinezie biliară, afecţiuni gastrointestinale, infecţii ale căilor respiratorii superioare, tuse şi paraziţi intestinali. De asemenea, ipcărigea este eficientă în tratarea plăgilor, arsurilor, eczemelor, ulceraţiilor, furunculelor, dermatozelor şi escarelor. În aceste cazuri, ipcărigea se foloseşte sub formă de cataplasmă, comprese şi spălături locale cu infuzie din această plantă. În tradiţia populară, ceaiul şi decoctul de ipcărige se foloseau contra anemiei, astmului, reumatismului, bolilor de ficat şi de stomac.