Mărul lupului favorizează coagularea sângelui

Mărul-lupului, una dintre cele mai utilizate plante, este înaltă de jumătate de metru şi are frunze asemănătoare cu cele ale fasolei şi flori galbene, cu un miros foarte puternic. Mărul lupului conţine acid aristolochic, magnoflorină, celuloză, trimetilamină, ulei volatil, flavonoide, tanini, dioxifenalaminp, spruri minerale, protide, fitosteroli, sitosterol, colină, derivaţi ai acidului hidroxicinamic, alantoină, rezine, compuşi flavonici, substanţe amare şi zaharuri.

În scop terapeutic, se foloseşte partea aeriană a plantei, fără seminţe sau rădăcini, pentru boli hepatice, infecţii recidivante, dermatoze rezistenţe la orice altă formă de tratament, tumori benigne şi maligne sau boli ginecologice, răni, infecţii genitale cu trichomonas, papilomă, abcese, furuncule, eczeme infecţioase şi hemoroizi.

Mărul lupului are proprietăţi antiinfecţioase, antibacteriene, antimicotice, cicatrizante şi expectorante. În plus, are capacităţi antitumorale, fiind utilă contra cancerului, micşorează timpul de sângerare, favorizează coagularea şi ajută la reechilibrarea psihicului în nevroze.
Această plantă este utilă şi în afecţiuni precum cele ale pancreasului şi ficatului, amenoree, boli venerice, bronşite, cancer de diverse etiologii, cancer colon, esofagian, laringian, de piele,  uterin, candidoză, ciroză, cicatrici după intervenţii chirurgicale, disfuncţii datorate menopauzei, dismenoree, dureri premenstruale, faringite, fistule anale, gingivită, hepatitele A, B şi C, imunitate scăzută, inflamaţii, laringite, tăieturi, tulburări ale ciclului menstrual, ulcerul gastric, zona-zoster.