Muşcata roşie, planta din fereastră cu proprietăţi terapeutice

Deşi este cunoscută ca plantă ornamentală, muşcata roşie, datorită proprietăţilor sale antibacteriene, antireumatismale şi antiinflamatorii, este o plantă-medicament, care îmbunătăţeşte metabolismul, stopează creşterea tumorilor şi opreşte hemoragiile.

Frunzele şi florile acestei plante se folosesc în tratarea diareei, dizenteriei, reumatismului, gutei, astmului bronşic, dar şi abceselor şi cangrenelor plămânilor. Frunzele uscate, înmuiate în apă clocotită, se aplică pe bătăturile vechi, timp de câteva zile, până dispar. În scop terapeutic, se folosesc frunzele, florile şi rădăcinile plantelor îmbătrânite, cu tulpinile desfrunzite. Rădăcinile muşcatei sunt bogate în glucide, amidon, flavonoizi, saponine, substanţe tanante, în timp ce frunzele conţin vitamina C, carotină, ulei eteric, glucoză, alcaloizi şi microelemente.
Dacă infuzia de flori / frunze proaspete de muşcată este eficientă în tratarea afecţiunilor sistemului respirator, precum laringita şi faringita, în acest scop realizându-se spălături nazale, tinctura din frunze de muşcată este benefică în cazul bronşitei, dar şi al pleuritei. Totodată, frunzele proaspete de muşcată vindecă acneea, otita şi nevralgia.
Pentru eliminarea toxinelor care apar în organism după procedurile de chimioterapie, se prepară un ceai din trei frunze de muşcată, infuzate în 250 ml de apă fierbinte. După ce s-a răcit, se consumă din acest ceai câte o linguriţă la fiecare oră. Pentru afecţiunile stomacale, se prepară o infuzie din zece frunze de muşcată şi 250 ml de apă fierbinte. Ceaiul obţinut se bea de trei ori pe zi, câte un sfert de pahar.