Sănătate Proprietăţile medicinale ale ceaiului de merişor

Merişorul face parte din familia Ericaceae, fiind un arbust pitic răspândit în zonele montane, la altitudini de peste 1.300 de metri. În scopuri medicinale, se folosesc frunzele, care conţin următoarele principii active: arbutozidă, metilarbutozidă, arbutină, fraxină, flavonoide, antocianidine şi tanini. Ceaiul de merişor contribuie la menţinerea sănătăţii tractului urinar, previne formarea pietrelor la rinichi, precum şi apariţia unor afecţiuni ce pot împiedica buna funcţionare a acestor organe.

 

Principala sa acţiune terapeutică, cea de antiseptic urinar, se datorează prezenţei hidrochinonei. O altă acţiune folositoare a ceaiului de merişor este cea antimicrobiană, care împiedică dezvoltarea infecţiilor gingivale, contribuind astfel şi la igienizarea cavităţii bucale. Ceaiul de merişor, de asemenea, favorizează menţinerea sub control a greutăţii corporale, ajută la eliminarea toxinelor din organism şi la instalarea unei stări generale de bine. Acest ceai previne îmbătrânirea prematură, îmbunătăţeşte memoria, previne atacul de cord şi accidental vascular cerebral.