Proprietățile terapeutice ale scaiului dracului

Scaiul dracului este o plantă ce crește la malul mărilor şi care aparține familiei umbeliferelor. În unele țări, rădăcina și frunzele tinere sunt folosite la salate. Rădăcina are miros de morcov. Scaiul dracului este o plantă ierboasă, ramificată, cu frunze rigide și flori alb-verzui, de la care, în scop terapeutic, se folosește rădăcina din care se prepară, sub formă de decoct, sirop diuretic și extract fluid.
 
Scaiul dracului conține saponozide, tanoizi, zaharuri, acid cafeic, acid clorogenic, cantități mici de ulei volatil, poliine – felcarinona, săruri minerale. Această plantă are efecte antilitiazice, diuretice, tonice, coleretice, colagoge și emenagoge.  Scaiul dracului, utilizat sub formă de decoct, este recomandat în cazuri de anorexie, balonări abdominale, blenoragie, diaree, dureri de stomac,  excitabilitate nervoasă, litiaze vezicale sau urinare, paradontoză și ulcer stomacal. Decoctul de scaiul dracului, aplicat sub formă de comprese, este folosit în tratarea acneei, în afecțiuni cutanate cornice, edeme, paradontoză și răni. De asemenea, această plantă este recomandată în afecțiuni ale inimii și afecțiuni pulmonare.