Săpunariţa - beneficiile unei plante terapeutice

Săpunariţa, o specie perenă, erbacee cu flori albe sau roz, de la care, în scop terapeutic, se foloseşte rădăcina, are proprietăţi expectorante, fluidificante, hipoclesterolomiante, tonice, diuretice şi depurative. Săpunariţa conţine saponine, taninuri, flavonoide, mucilagii, pectine, acid gliceric, acid glicolic, ulei esenţial, răşini şi zaharuri.
 
Datorită proprietăţilor sale, are o acţiune benefică în bolile de inimă şi de sânge, acţionează asupra inimii, diminuându-i forţa de contracţie, scade tensiunea superficială, modifică permeabilitatea membranei celulare, curăţă sângele şi ajută în caz de circulaţie venoasă deficitară. Săpunariţa este folosită în tratamentul bolnavilor cu bronşită, faringită granuloasă, astm, tuse, boli renale, boli reumatice, afecţiuni ale căilor urinare, boli hepatobiliare, gripă, insomnii, anxietate şi paraziţi intestinali.
 
Această plantă măreşte secreţia biliară, dar şi alte secreţii digestive, fiind utilă în afecţiuni hepatice, dischinezii biliare, icter sau viermi intestinali. De asemenea, săpunariţa favorizează absorbţia toxinelor, tratează eczeme, abcese, acnee, alopecie, dermatoze cronice, răni, ulceraţii sau zona-zoster.Tinctura din rădăcină de săpunariţă ajută în tratamentul unor boli şi afecţiuni mai mult sau mai puţin grave de genul: psoriazis, guta, herpes, constipaţie. Totodată, rădăcina contribuie la obţinerea unor preparate homeopatice folosite în cazuri de răceală şi afecţiuni de la nivelul pielii. Datorită conţinutului mare de substanţe saponine, rădăcina plantei este utilizată ca înlocuitor al săpunului.