Ştiaţi că...? Într-o zi de 9 mai, a murit un poet „în sufletul căruia s-au reflectat toate aspiraţiile neamului nostru”

George Coşbuc s-a stins din viaţă la numai 51 de ani, la data de 9 mai 1918. „La 9 mai 1918, poetul George Coşbuc moare la Bucureşti. Ţara pierde un mare poet, în sufletul căruia s-au reflectat toate aspiraţiile neamului nostru…”, spunea Bogdan-Duică la înmormântarea lui Coşbuc. La cinci zile după moartea sa, Liviu Rebreanu mărturisea în ziarul "Lumina" din Bucureşti că scrisul lui Coşbuc "trăieşte şi va trăi cât va trăi neamul românesc".
 
George Coşbuc a fost al optulea dintre cei 12 copii ai preotului greco-catolic Sebastian Coşbuc şi ai preotesei Maria. Debutul publicistic a avut loc în anul 1884, când în revista "Tribuna" din Sibiu i se publica, sub pseudonimul C. Boşcu, "Filosofii şi plugarii".
 
În decursul vieţii, a semnat numeroase poezii, dintre care cele mai cunoscute sunt "Iarna pe uliţă", "Nunta Zamfirei, "Trei, Doamne, şi toţi trei", "Pentru libertate", "Ţară avem şi noi sub soare", "El Zorab".
 
În plan personal, în 1895, poetul s-a căsătorit cu Elena Sfetea. Un an mai târziu, se naşte primul şi singurul lor copil, Alexandru. Momentul a fost unul extrem de fericit pentru poet. Însă, în 1915, într-un accident de maşină, Alexandru, în vârstă de numai 19 ani, îşi pierde viaţa. Pe locul unde a avut loc accidentul s-a ridicat o fântână, care poate fi văzută şi astăzi, fiind denumită de localnici "Fântâna lui Coşbuc".