Guvernul a aprobat proiectul de lege privind introducerea impozitului forfetar

Impozitul introdus de Emil Boc și de Gheorghe Pogea nu poate fi considerat cu adevărat un impozit forfetar, ci mai degrabă un impozit minimal, așa cum de altfel fusese prezentat. Acesta a fost destinat tuturor IMM-urilor, fără niciun fel de diferențiere sectorială, toți micii întreprinzători fiind supuși aceluiași tratament fiscal.

Noul impozit vizează domeniile care comportă, prin însăși natura activității lor, un potențial sporit de evaziune fiscală: întreţinerea şi repararea autovehiculelor, turism,restaurante, baruri şi alimentaţie publică. Astfel, introducerea impozitului forfetar s-a bazat pe o analiză mult mai aplicată. S-a urmărit corelarea metodologiei de impunere și a mărimii impozitului cu realitățile economice specifice fiecărui domeniu de activitate în parte, în funcție de criterii tehnice, localitate, zona punctului de lucru etc.

Impozitul forfetar are ca obiectiv central necesitatea asigurării unui tratament fiscal echitabil, bazat pe principiul proporţionalităţii, astfel încât să nu mai fie perpetuată concurența neloială între oamenii de afaceri onești, care își plătesc obligațiile fiscale, și cei care fac evaziune fiscală.
Lipsa de viziune a celor care au gândit impozitul minim introdus de Guvernul Boc a condus la creionarea unei grile de impozitare aberante.
Prin modul în care au fost gândite pragurile de impozitare, contribuabilii s-au trezit în situația în care, dacă depășeau cu un leu pragul, trebuiau să plătească un impozit dublu (ex: dacă un contribuabil depășea cu 1 leu primul prag de 52.000 lei, în care se încadrau foarte mulți contribuabili, în loc de 2.200 lei trebuia să plătească 4.300 lei).