Calitoiu, ZIUA si Dreptul la replica

Domnule  Redactor Şef ,

Subsemnatul CALIŢOIU PARASCHIV, ofiţer de poliţie în cadrul Secţiei Regionale de Poliţie Transporturi Constanţa, având gradul profesional de Comisar şef de poliţie şi funcţia de şef al Biroului Cercetări Penale, rog să publicaţi integral, în virtutea dreptului la replică, opinia subsemnatului, cu privire la articolul apărut în ediţia de vineri, 05.12.2008, a publicaţiei dvs, referitoare la aşa-zisa implicare a subsemnatului în activitatea infracţională a Comisarului BUCUR CLAUDIU.

Articolul în cauză îl apreciez ca fiind tendenţios, deoarece, în conţinutul lui, au fost inserate date şi fapte nereale privind persoana şi activitatea mea profesională, motiv pentru care mă simt nu doar jignit - în calitate de persoană, ci şi ultragiat - în calitate de funcţionar al statului, abilitat să efectueze activităţi în vederea tragerii la răspundere penală a celor ce încalcă prevederile legii penale .
Întrucât nu m-a contactat anterior publicării articolului, pentru a-mi solicita un punct de vedere, cu privire la motivele pentru care am fost convocat de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie - în ziua de 04.12.2008, consider că Olimpia Ceară s-a transformat în „portavocea" lucrătorilor de poliţie  frustraţi - din cadrul unităţii noastre, preluându-le scenariile jalnice şi aberante şi publicându-le, fără discernământ, cu pretenţia că transmite lucruri certe către opinia publică.
Înţeleg şi susţin preocuparea jurnaliştilor de a scoate la lumină abaterile de la deontologia profesională a funcţionarilor publici şi, cu atât mai mult, a lucrătorilor de poliţie, mai ales când este vorba despre fapte de corupţie.
Nu pot fi de acord, însă, cu superficialitatea şi încălcarea normelor elementare de conduită jurnalistică, ce au drept consecinţă publicarea unor informaţii mincinoase, ce aduc atingere dreptului la imagine personală - drept protejat de lege, inclusiv pentru lucrătorii de poliţie care au o conduită conformă statutului special ce le este acordat.
Resping, în mod categoric, susţinerile redactorului dv, care, deşi se doresc a fi adevărate „bombe de presă", în fapt sunt lipsite de orice temei, constituind doar nişte minciuni sfruntate, pentru a căror publicare, în mod firesc, trebuie să îşi asume şi consecinţele legale.
Singura mea legătură cu ofiţerul cercetat pentru corupţie este că, până la data prinderii sale în flagrant, eram angajaţii aceleiaşi unităţi de poliţie, având grade profesionale, funcţii şi atribuţii de serviciu  diferite.
Faptul că dosarul penal în legătură cu care este cercetat comisarul Bucur Claudiu se afla la formaţiunea condusă de subsemnatul nu constituie un indiciu că între mine şi acesta ar fi existat vreo înţelegere de natură infracţională.
Dimpotrivă, dosarul urmase un circuit stabilit de procedurile legale în vigoare, subsemnatul fiind unul dintre cei care a coordonat cercetările, în vederea strângerii probelor în acesta, pentru tragerea autorilor la răspundere penală, conform legii.
Se pare că acest aspect nu a prezentat interes pentru doamna redactor, preocupările domniei sale fiind doar acelea de a colecţiona şi amplifica bârfele emise de aşa-zişi poliţişti, lipsiţi de verticalitate şi simţul responsabilităţii.
Nici nu mă mir de comportamentul domniei sale, având în vedere că în ziua de 02.12.2008, împreună cu colega sa, Antonia Maer, s-a prezentat la biroul subsemnatului, cerşind informaţii confidenţiale despre dosarul penal aflat pe rolul organului de poliţie, invocând că ar avea acordul şefului unităţii.
Îmi explic apariţia articolului doar ca urmare a refuzului meu de a divulga date esenţiale din dosar, ce ar fi putut prejudicia cele două anchete aflate în derulare: una privind aspectul de corupţie  - efectuată de procurorii DNA, iar cealaltă privind sustragerea mărfii reclamate - efectuată de Biroul Cercetări Penale.
Nu aş vrea să cred că doamna redactor a acţionat sub impulsul altor comandamente - deturnând astfel ancheta la care mă refeream, şi nici că, procedând în acest mod, şi-a închipuit că mă poate discredita.   

Dacă m-ar fi întrebat în legătură cu motivele pentru care am fost convocat de procurorul DNA, aceasta ar fi aflat că singurul motiv l-a constituit tocmai stabilirea faptului respectării acestor proceduri, în raporturile dintre cele două formaţiuni participante la cercetări: Biroul de Investigaţii Criminale şi Biroul Cercetări Penale.
O informez pe această cale, în măsura în care este interesată să publice şi un lucru adevărat, că procurorul a constatat doar că mi-am îndeplinit obligaţiile de serviciu, prevăzute de normele legale în vigoare, motiv pentru care am fost audiat ca MARTOR.
Spre dezamăgirea sa, nu a rezultat că sunt complice la vreo faptă penală şi nici că urma să fiu părtaş la împărţirea sumei vehiculate, despre al cărei cuantum nici măcar nu cunosc dacă este real.
Ca atare, deşi aceasta a fost prezentată ca o certitudine, ipoteza din articolul pe care l-a încropit  s-a spulberat; acest lucru este cu atât mai regretabil, cu cât Olimpia Ceară a lăsat să se înţeleagă că ar fi obţinut informaţii de la cea mai autorizată sursă judiciară, respectiv de la titularul anchetei - procurorul DNA, care i-ar fi dezvăluit până şi conţinutul convorbirilor telefonice interceptate în dosar.
După ce i-am transmis telefonic nemulţumirea cu privire la conţinutul articolului, autoarea materialului a mai făcut o documentare serioasă, stabilind, în decurs de o zi , o altă certitudine, pe care a transmis-o opiniei publice prin articolul din data de 06.12.2008.          
Nu cunosc sursa informaţiilor redactorului dv, însă cred că este manipulată din umbră, de persoane abile, care profită de naivitatea, superficialitatea şi lipsa de pregătire profesională a acesteia, compromiţând-o iremediabil, în ipoteza în care a fost vreodată credibilă.
O asigur pe Olimpia Ceară de faptul că nu intră în preocupările mele profesionale „muşamalizarea" dosarelor penale repartizate spre instrumentare şi nici aceea de a adera la grupări infracţionale.
Singura „filieră" din care fac parte este aceea a funcţionarilor publici oneşti, bine pregătiţi profesional, care au ca sursă de venituri doar retribuţia stabilită prin lege şi care au incomodat şi incomodează întotdeauna pe cei ce au preocupări ce contravin normelor legale.
Fără să vreau, am preluat o idee din acest articol ridicol: voi reflecta cu privire la formularea unui demers legal, prin care să formulez pretenţii de la acest redactor, pe care să le împart doar cu familia -  ce are de suferit datorită conduitei sale lipsite de responsabilitate.

În speranţa că veţi da publicităţii acest material şi că veţi analiza cu privire la implicaţiile de ordin juridic ale unor activităţi de genul celei pe care o contest,

Vă mulţumesc!