Copiii care au invins moartea

Nedrept sau nu, destinul te obliga, uneori, din frageda pruncie, sa inveti sa te zbati, sa accepti durerea provocata de citostatice, sa incerci sa intelegi acel "de ce?" care-ti macina sufletul * "Mami, am cancer" nu este o sentinta la moarte, nu inseamna o distrugere a copilariei. Pur si simplu, nu este un sfarsit.

Ne lasam marcati de nevoile sociale si purtam cu stoicism un jug impus de cotidian, in care dorintele ne sunt coordonate de un singur tel. "Vrem cat mai mult, tot timpul, mai mult". Fie ca e vorba de bani, calatorii pe plaiuri exotice sau chiar banalele produse alimentare. Ne-a lipsit dintotdeauna pofta nebuna de sanatate. Tocmai de aceea, tot mai multi copii bolnavi de cancer sunt adusi la spital in ultima faza. Ba chiar mai mult, parinti prea speriati de un diagnostic dureros refuza sa-si dea acceptul pentru sedintele de citostatice. In vreme ce asupra cauzelor care stau la baza aparitiei afectiunilor oncologie planeaza o aura de "mister". Dr. Adriana Aposotolu, medic primar in cadrul sectiei de Hematologie Pediatrica din cadrul Spitalului Clinic Judetean de Urgenta (SCJU) Constanta, ne explica faptul ca, in prezent, exista o varietate de "teorii relative". Nimic concret. In genere, mostenirea genetica ar fi principalul factor care duce la aparitia neoplaziilor. Testele genetice, care ar putea depista o eventuala incidenta cancerigena, sunt scumpe. In concluzie, nu sunt multe persoanele care, in momentul in care decid sa pastreze o sarcina, au posibilitatea de a le realiza. Radiatiile ionizante, vaporii de benzen degajati in atmosfera in zona benzinariilor sau chiar un banal virus ar putea sa provoace o astfel de afectiune.

Tinerete fara batranete

"Cancerul nu are varsta", spune dr. Adriana Apostolu. Boala nu face vreo diferentiere. Astfel, deseori, victime ale afectiunilor oncologice sunt chiar copiii. "Nu exista o aglomerare de persoane bolnave de cancer intr-o anumita zona. Ar trebui ca saloanele sa fie pline de copii de la Cernavoda si Navodari", adauga aceasta. Cu toate acestea, recunoaste ca cele mai multe cazuri provin din mediul urban, drept rezultat al unei industrializari continue a muncipiului. In evidenta spitalului exista 70 de copii care se prezinta la control si urmeaza tratamentul necesar vindecarii, iar in topul afectiunilor oncologice se gasesc leucemiile si limfoamele. Anual, se depisteaza 14 - 15 cazuri noi in randul minorilor, cand in mod normal sau de dorit ar fi sa existe maxim doua cazuri. Numai de la inceputul lui 2008, au fost inregistrati alti patru copii cu neoplazii. Statisticile, spun specialistii, sunt aleatorii, dar chiar si asa, permit o estimare a incidentei cazurilor de cancer.

Sabia lui Damocles

Despre cancerul vindecat se poate vorbi, in medie, doar dupa cinci ani de supraveghere oncologica. La intervale variate, in functie de forma de cancer pe care o au, copiii se transforma in vizitatori constanti ai sectiei de Hematologie Pediatrica. Sectie care, spune dr. Apostolu, este, de cele mai multe ori, ocolita de medicii tineri, care refuza sa-si inceapa "cariera medicala" inconjurati de suferinta micutilor. Drumul durerii nu se concretizeaza doar in vizitele la SCJU. Dupa depistarea formelor maligne, copiii trebuie sa se deplaseze la Bucuresti pentru sesiunile de citostatice sau punctiile medulare. Un drum anevoios, intr-adevar, dar daca ii rezisti, ajungi sa simti fiecare clipa, fiecare freamat. Pur si simplu, inveti sa traiesti. Chiar si dupa cei cinci ani plini de momente critice, copiii raman sub supravegherea medicului, pentru ca nu exista siguranta faptului ca boala nu va recidiva. "Nu-mi iau mana de pe ei", spune dr. Apostolu.

Scris de: {autor}Stefania CHERMANEANU{/autor}