Cum a plecat şi cum a venit Cazinoul de la Constanţa

Clădirea simbol a Constanţei, aflată într-un stadiu avansat de degradare, nu a fost întotdeauna neinteresantă pentru autorităţile locale.

Pe 7 februarie 2000, pe final de mandat, administraţia condusă de Gheorghe Mihăieşi a obţinut o mare victorie: a redat Cazinoul Constanţei. În anii de dinainte, clădirea se afla în patrimoniul Litoral SA, societate care s-a luptat până la ultima instanţă pentru a-şi păstra clădirea istorică. Totuşi, judecătorii Curţii de Apel Constanţa au dat câştig de cauză municipiului, iar patrimoniul a fost reîntregit. Pe 20 octombrie 2000, Curtea Supremă de Justiţie a reanalizat cauza, la cererea Litoral SA, şi a declarat recursul ca fiind nefondat. „Necontestat, construcţia în litigiu a fost edificată în perioada 1905 - 1910 din fondurile aparţinând Primăriei Constanţa, pe o porţiune de teren recuperată din mare prin lucrări de protejare-faleză, continuarea digului de protecţie şi a unei umpluturi în spatele acestuia din aceeaşi sursă de finanţare. Situaţia este confirmată cu actul din 8 august 1905 emis de Ministerul de Lucrări Publice. De la darea în folosinţă în anul 1910 şi până în anul 1949, imobilul a fost inclus în listele de inventar ale Primăriei oraşului Constanţa, făcând parte din domeniul privat al oraşului Constanţa, unitatea administrativ-teritorială menţionată şi-a exercitat prerogativele dreptului de proprietate asupra imobilului în mod public, continuu, netulburat şi sub nume de proprietar din 1910 până în 1949. Începând din acest an, imobilul s-a aflat doar în administrarea, folosinţa ori detenţia unor unităţi de turism, care însă nu au dobândit dreptul de proprietate asupra acestuia", se spune în hotărârea instanţei. Pentru aceste motive, în numele Legii, Curtea Supremă de Justiţie a decis: „respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Societatea Comercială Litoral SA Mamaia împotriva deciziei 19 din 7 februarie 2000 a Curţii de Apel Constanţa - Secţia Civilă. Constată nul recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar şi de Stat Constanţa împotriva aceleiaşi decizii. Irevocabilă". Deja, la această dată, primar era Radu Ştefan Mazăre. Era abia la primul mandat.

Ani şi bani

La al doilea... s-a schimbat situaţia. Pe 4 octombrie 2007, municipiul Constanţa şi Consiliul Local Constanţa, prin primar Radu Ştefan Mazăre, Constantin Racu - director executiv al Direcţiei DAPL, Marcela Frigioiu - director executiv Direcţia Financiară, Constantin Babuş - director executiv Direcţia ADPP, Ionuţ Toma - arhitect-şef, Daniela Ramona Dospinescu - director executiv Direcţia Patrimoniu, Georgeta Gheorghe - director executiv adjunct Direcţia Financiară şi Andrei Sozanski - consilier juridic îşi pun semnăturile pe actul prin care Cazinoul a fost concesionat. Beneficiarul: SC Queen Investments INC SRL, prin preşedintele CA Olguţa Monica Ganciu şi directorul general Alexandru Viorel Blidea. Prin contractul 133098 din 4 octombrie 2007, Cazinoul a fost concesionat societăţii menţionate anterior pentru 49 de ani, cu posibilitatea prelungirii duratei contractului cu maxim 24 de ani de ani şi 6 luni. Redevenţa anuală era de 140.000 euro pe an, brut, iar redevenţa trimestrială de 35.000 de euro brut. „Plata redevenţei se face în patru rate trimestriale în perioada 1-10 ale lunii următoare de la expirarea fiecărui trimestru. Neachitarea în termen a redevenţei trimestriale atrage după sine aplicarea de majorări de întârziere de 0,25% pentru suma datorată, pentru fiecare zi calendaristică de întârziere. Dacă întârzierile depăşesc 90 de zile, se va proceda la rezilierea unilaterală a contractului de concesiune", spune contractul. Ştie vreun locuitor al Constanţei dacă societatea a plătit redevenţa către Primărie? Poate doar Radu Mazăre. Primăria avea, potrivit contractului, dreptul de a urmări lunar, prin serviciile de specialitate, lucrările ce ar fi urmat să se desfăşoare la Cazino, „în vederea asigurării calităţii şi stabilităţii construcţiei, precum şi încadrarea acestuia în termenul de punere în funcţiune stabilit în prezentul contract".

„Dorinţa expresă a constănţenilor de a-l menţine ca o emblemă a oraşului"

Contractul putea fi reziliat din mai multe cauze, cum ar fi fost rezilierea, renunţarea sau răscumpărarea. Însă se specifică ceva foarte important: „Concesionarul se obligă să respecte obligaţia de folosinţă a monumentului istoric Cazino, aşa cum a fost ea încheiată între Municipiul Constanţa şi DJCCPCN Constanţa. De asemenea, se obligă să păstreze aspectul arhitectural şi peisagistic al imobilului Cazinou Constanţa, în conformitate cu statutul acestuia de monument istoric de interes naţional". Acum, a rămas doar o paragină din frumosul nostru Cazino. Şi amintirile unui primar care a încercat să-l redea Constanţei. „Lupta respectivă era între consecinţa unui sistem vechi, Cazinoul era băgat într-o societate cu caracter turistic, erau nişte oameni care administrau Cazinoul, dar din punct de vedere al proprietăţii apărea clar că este al municipiului. Atunci, sigur că am deschis acţiunea în instanţă pentru a ne recupera Cazinoul cu dorinţa expresă a constănţenilor de a-l menţine ca o emblemă a oraşului şi de a-l renova, de a-l introduce în circuitul turistic. Ne-am orientat, ne-am dus atunci şi noi să ne informăm despre ceea ce înseamnă un Cazino de factura acestuia şi despre cum ar trebui să funcţioneze. Bineînţeles că prima condiţie care au pus-o cei cu care ne-am consultat, tipi care lucrau în domeniu, a fost ca, dacă îl facem cazinou şi îl introducem în circuit, să facem şi un hotel de cinci stele. Fiindcă cel care vine să joace la Cazino sute sau mii de dolari nu stătea în gazdă, ci într-un hotel care să-i ofere toate condiţiile. S-a ivit o problemă. Era vorba despre asigurarea unor condiţii deosebite, sunt oameni care vin cu bani mulţi, asta era ideea, să-i atragi pe cei cu bani mulţi ca să poţi câştiga pentru oraş prin intermediul cazinoului. Şi a rămas în coadă de peşte. Aşteptam să vină cineva să ne propună să construiască un hotel de cinci stele în zona Cazinoului. La momentul respectiv încă nu arăta aşa deplorabil, arăta bine. Dar căutările noastre nu prea aveau succes, fiindcă zona asta nu era acoperită de oameni care să-şi dorească să vină să joace şi aşa mai departe. Jucătorii noştri erau tot ăia pe care îi ştim peste tot şi pe care îi avem, din Piaţa Chiliei, la barbut şi miuţă. În condiţiile astea, am intrat într-un impas. Că a ajuns aşa cum a ajuns, nu mă pronunţ. Spun doar atât: că îmi pare rău că a ajuns în halul ăsta Cazinoul, pentru că noi ne-am luptat să îl aducem la municipiu, ne-am dorit să îl avem", a declarat, într-un interviu acordat cotidianului ZIUA de Constanţa, fostul primar Gheorghe Mihăieşi.