Două decenii de la decesul scriitoarei constănţene Cella Serghi

Cella Marcoff, cunoscută sub pseudonimul Cella Serghi, a fost una dintre cele mai importante prozatoare române ale literaturii interbelice. A debutat cu romanul „Pânza de păianjen", fiind susţinută de scriitori faimoşi ai epocii, ca Liviu Rebreanu, Mihail Sebastian şi Camil Petrescu. În anul 1977, a publicat la editura Cartea Românească un volum autobiografic intitulat „Pe firul de păianjen al memoriei". Cella va rămâne ataşată toată viaţa de farmecul ţinutului natal, aşa cum de altfel şi mărturiseşte: „M-am născut la Constanţa, într-o casă de pe strada Mării, şi prezenţa mării a avut o influenţă deosebit de puternică asupra copilăriei mele. Despărţirea de mare, din cauza refugiului, a fost un şoc care a lăsat urme adânci. M-a urmărit nostalgia mării, dorul de mare mi-a îndurerat copilăria. Pânza de păianjen - în mare măsură autobiografică - e plină de ecourile mării, de amărăciunea acelei despărţiri". Familia Marcoff locuieşte în Constanţa până în 1916, refugiindu-se în timpul războiului la Brăila, apoi la Bucureşti.

La Bucureşti, a urmat Facultatea de Drept, luându-şi licenţa în 1931. Sub pseudonimul Gella Marin trimite ziarelor Gazeta, de sub direcţia lui Ion Pas şi Reporter, un număr de reportaje şi cronici teatrale, care s-au bucurat de mult succes. Aceste prime publicaţii aveau să-i deschidă Cellei Serghi perspectiva permanentei munci literare. În 1937 apare în „Revista fundaţiilor" primul fragment din romanul „Pânza de păianjen", intitulat „Cele dintâi nedumeriri". Locuieşte un timp la Paris, unde continuă să scrie şi să citească fragmente în grupul studenţilor români, fapt relatat în volumul „Mirona", care cuprinde foarte multe elemente autobiografice. În 1945, Cella devine secretara Universităţii libere populare. După 1945 publică articole şi schiţe în revistele Femeia, Flacăra, Viaţa românească. Romanele sale - toate bine primite de cititori, cunoscând câte patru ediţii. Retipăririle confirmă odată mai mult popularitatea de care se bucură scriitoarea. În afara creaţiei originale, Cella Serghi este şi o bună traducătoare, oprindu-se însă la lucrări care se circumscriu temperamentului său artistic „Vă place Brahms?" de Francoise Sagan şi „Casa de hârtie" de Francoise Mallet-Joris.

Opera

„Pânza de păianjen", roman revizuit de autoare în trei ediţii succesive (în 1938, 1946 şi 1971), „Cad zidurile" - 1950, roman refăcut în 1965 sub titlul „Cartea Mironei" şi în 1972 sub titlul „Mirona", „Cântecul uzinei" - 1950, „Cantemiriştii" - 1954,

„Fetele lui Barotă" - 1958, redenumit în ediţia din 1974 „Iubiri paralele", „Genţiane" - 1970, „Pe firul de păianjen al memoriei" - 1977, „Această dulce povară, tinereţea" - 1983, cu o ediţie a doua revăzută, apărută postum în 1993.

Sursa: wikipedia.org