„Eu cand vreau sa fluier, fluier", de la Berlin la Constanta
„Eu cand vreau sa fluier, fluier", de la Berlin la ConstantaFilmul, prezentat oficial în oraşul de la malul mării, are cu atât mai mult o legătură cu Constanţa, cu cât filmările s-au desfăşurat la Penitenciarul Poarta Albă.
Cotidianul britanic „The Guardian", notează că tema delincvenţilor a dominat cele mai bune filme europene de la Berlinală, unul dintre acestea fiind cel regizat de Florin Şerban, numit de jurnaliştii britanici „o bijuterie". Deutsche Welle scrie că, prin această peliculă, regizorul Florin Şerban vrea să atragă atenţia asupra condiţiilor în care trăiesc tinerii delincvenţi din România. Pelicula este o adaptare după piesa de teatru omonimă de Andreea Vălean, povestea unui adolescent care decide să evadeze dintr-un penitenciar pentru minori, cu două săptămâni înainte de eliberare.
Povestea prezentată miercuri seara pe scena cinematografului constănţean, îl prezintă pe Silviu, interpretat de George Piştereanu, un tânăr care a petrecut patru ani într-un penitenciar la malul Dunării, şi care avansând în ierarhia de dormitor, a devenit Jupân. Punctul culminant al poveştii apare cu două săptămâni înainte de eliberare, când Silviu primeşte o vizită neaşteptată, de la fratele său mai mic. Acesta îi spune că mama lor, stabilită în Italia vrea să-l ia cu ea acolo, pentru a-i asigura un viitor mai bun. Silviu are cinci zile la dispoziţie să găsească o soluţie. Cele cinci zile devin o eternitate, când Silviu se îndrăgosteşte de o studentă frumoasă la Sociologie, Ana (Ada Condeescu), venită în practică la penitenciar. Presat de timp dar şi copleşit de noile trăiri, Silviu încearcă să facă orice se poate pentru a o determina pe mama sa să nu-i ia fratele. O sechestrează pe cea de care era îndrăgostit şi, folosindu-se de ea, cere conducerii penitenciarului să o cheme pe mama sa. Conformându-se, mama acestuia îi promite că lucrurile vor ieşi aşa cum doreşte. Reuşeşte să părăsească penitenciarul cu maşina directorului, luând-o şi pe Ana, să bea împreună o cafea. De altfel, invitaţia la cafea ajunge să fie una obsesivă, spre sfârşitul acţiunii, pentru personajul principal. Pelicula se încheie cu Silviu prins de forţele de ordine şi încarcerat, din nou, pentru nebunia comisă cu câteva zile înainte de a fi eliberat.
„Distincţiile sunt mai puţin importante"
Per
ansamblu, pelicula a plăcut celor aflaţi în sală mai mult decât s-ar fi
aşteptat mulţi. Regizorul Florin
Şerban a făcut un experiment care i-a reuşit. Actorii, deţinuţii, chiar
şi cele
două-trei piese muzicale, au creat un produs cinematografic foarte bine
închegat, care merită văzut. „Premiile şi distincţiile mă interesează
mai
puţin, mă preocupă ceea ce se întâmplă în sală. Ce contează e povestea,
restul
- că s-a petrecut în penitenciar, cu deţinuţi, că protagonistul
este la prima lui încercare - acestea sunt secundare, în primul rând
este
emoţia care ţi-o creează. Peste tot a
fost filmul foarte bine primit dar publicul este altfel în fiecare oraş.
Mai am
încă un proiect, un triller, El Rumano, care se va filma în Constanţa",
a susţinut regizorul, la Constanţa.
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp