Expoziţie de poveste în sala Remus Opreanu a Prefecturii Adevărul din spatele Cazinoului (Galerie foto)

Prefectura Constanţa găzduieşte o expoziţie-document despre Cazino, organizată de Ordinul Arhitecţilor din România - filiala Dobrogea.

Documente ale vremii, fotografii inedite, schiţe care arată modul în care Cazinoul s-a dezvoltat, toate pot fi văzute în sala Remus Opreanu a Prefecturii, acolo unde ieri a început manifestarea dedicată împlinirii a 133 de ani de la revenirea Dobrogei la patria mamă, dar şi pentru marcarea datei de 23 noiembrie 1878, zi ce reprezintă reinstalarea administraţiei şi a armatei române în Constanţa. În deschiderea expoziţiei, prefectul Claudiu-Iorga Palaz a explicat că nu s-a dorit prezentarea de fotografii noi ale clădirii simbol a Constanţei, pentru că oricine o poate vedea în stadiul actual, ci a unei feţe frumoase a Cazinoului.

La rândul său, Alexandru Bălan, preşedintele filialei Dobrogea a Ordinului Arhitecţilor din România, a declarat că expoziţia „este una dintre realizările foarte importante şi, chiar dacă eşti paraşutat şi nu ştii unde ai aterizat, când vezi cazinoul îţi dai seama că ai ajuns la Constanţa". „OAR a organizat această expoziţie care întruneşte lucrări foarte importante şi interesante din istoria cazinoului. Evenimentul coincide şi cu împlinirea a 10 ani de la înfiinţarea Ordinului Arhitecţilor din România. Dacă am fi făcut acest eveniment în Cazino, v-aş fi spus: Uitaţi ce am fost şi ce am ajuns...", a mai spus Bălan.

O romanţă cu parfum...

Unul dintre cei care au avut o contribuţie foarte mare la strângerea documentelor expuse în sala Remus Opreanu, arhitectul Radu Cornescu, le-a vorbit celor prezenţi despre istoria Cazinoului, de la începuturile sale şi până la clădirea pe care noi o ştim acum. Mai mult, Cornescu va lansa pe 1 decembrie o carte dedicată Cazinoului constănţean. „Am pus la bază toată colecţia mea de cărţi poştale, fotografii şi documente, dar efortul nu este numai al meu, ci colectiv, pentru că aici se reunesc acte de la Arhivele Statului Constanţa, copii după proiectele de la Institutul de Proiectări, fotografii de la colecţionari din Constanţa şi cărţi poştale inedite, copii după ziarele vremii, dinainte şi după primul război mondial, perioada interbelică şi chiar din epoca comunistă, şi am încercat să fac o istorie pornind de la 1878, când administraţia românească a preluat Dobrogea, şi până în zilele noastre. Este interesant de văzut, parcurgând această expoziţie, că oraşul nostru a avut încă două cazinouri. Primul era o construcţie precară, din lemn, lângă Farul genovez, care a fost dărâmată după 1892 şi a fost preluată de un alt cazino, care era în dreptul Casei Cănănău, fostul Consulat Chinez. Era o construcţie destul de mare, avea o terasă destul de mare, însă edilii oraşului, în 1903, şi-au pus problema lărgirii bulevardului Elisabeta, a falezei Constanţa, cu încă 50 de metri, pe care i-au luat din mare, şi cu ocazia asta s-a pus problema să avem un cazino, de data asta o construcţie durabilă", a declarat arhitectul. Radu Cornescu a adus aminte de momentul 1903, atunci când primarul liberal Cristea Georgescu l-a angajat pe arhitectul Daniel Renard să proiecteze Cazinoul. Acesta a gândit în stil art nouveau şi a început fundaţiile împreună cu constructorii portului la acest cazino pe care îl ştim cu toţii astăzi.

Cazinoul şi politica

„Este interesant că în evoluţia Cazinoului există pe de-o parte o istorie specială, politică, şi pe de altă parte evoluţia lui ca şi construcţie. Partea politică este interesantă întrucât, cum se schimba culoarea politică în administraţia Dobrogei, cum se schimba şi arhitectul. Astfel că în 1905 au venit conservatorii la putere şi atunci l-au înlăturat pe Renard şi l-au adus pe Petre Antonescu, care a venit cu altfel de gândire, cu un cazino în stil neo-românesc, a schimbat planurile lui Renard şi a început să ridice cazinoul. În 1907 au revenit liberalii la putere, l-au înlocuit pe Petre Antonescu cu Daniel Renard, acesta schimbând fundaţiile din nou. Au fost trei rânduri de fundaţii. Renard a reuşit, până în 1910, când a fost inaugurarea, să ţină în mână acest cazino", istoriseşte Cornescu. Arhitectul spune că, la început, cazinoul era destul de simplu. Nu avea restaurant, ci doar un bufet, iar restul erau săli de joc, săli de lectură şi altfel de asemenea spaţii: „Între timp, evoluând şi gândirea administraţiei, au spus că au nevoie de un restaurant şi de alte spaţii. Atunci, încet-încet, cazinoul s-a extins pe toate laturile, spre mare, spre Farul genovez şi au venit tot felul de arhitecţi, printre care celebrul Ion Mincu, Dimitrie Maimorolu, Victor Ştefănescu, care au propus restaurante, bucătării, la etaj, la parter, subsolul a fost decapat, s-au făcut acolo depozite, centrală termică, şi astfel s-a continuat extinderea clădirii chiar şi după inaugurare. În 1914 este forma lui aproape de maximum, iar Acvariul pe care îl avem în faţa Cazinoului a fost de fapt primul restaurant al Cazinoului, făcut tot de Daniel Renard. Între timp, odată cu extinderea, Cazinoul a început să funcţioneze destul de bine".