Familie condamnata la o viata de mizerie

Lupta cu destinul

Sotii S. locuiesc in Palazu Mare si au patru copii * Barbatul a suferit in 2002 doua infarcte miocardice si de atunci nu a mai putut munci * In timp, majoritatea lucrurilor din casa au fost vandute pentru a se asigura spitalizarea barbatului, deoarece nu are loc de munca * Mai mult chiar, unul dintre copii a renuntat la facultate din cauza problemelor financiare * Baiatului i-a revenit responsabilitatea de a munci pentru a aduce ceva bani in casa * Desi are doar 44 de ani, lui C.S. i s-a spus ca poate beneficia de prevederile Legii 17 din 2000 care se refera strict la persoanele varstnice

Exista oameni care in viata nu au parte decat de necazuri si dezamagiri. Copilaria nu a fost una fericita, iar ceea ce a urmat dupa aceasta etapa a vietii nu a fost deloc diferit. Acestea sunt principalele motive pentru care unii se intreaba cu ce au gresit in aceasta viata si de ce norocul i-a ocolit. O alta intrebare chinuitoare este de ce Dumnezeu nu vrea sa-si intoarca deloc fata si catre ei? Sau daca parintii au de platit pentru anumite pacate, atunci de ce trebuie sa sufere si copiii? Este greu de raspuns la astfel de intrebari, mai ales ca nu se poate gasi un vinovat. Pur si simplu, asa este viata. Unii au parte de un trai linistit, in timp ce altii nu mai stiu ce sa faca pentru a le fi macar un pic mai bine, daca nu lor, macar copiilor.

Doua infarcte intr-un singur an

Cam asa ar putea fi descrisa viata familiei S. din Constanta, formata din C.S., tatal, C.S., mama, si patru copii cu varste cuprinse intre 11 si 26 de ani. La doar 44 de ani, C.S. este in situatia de a nu putea asigura un trai decent copiilor si sotiei sale. Si asta nu pentru ca fuge de munca sau ca foloseste banii in alte scopuri, deoarece barbatul munceste de la 15 ani. De la acea varsta si pana in 1989 C.S. a lucrat la CAP. Dupa desfiintarea acestuia, omul a muncit cu ziua pe la diverse gospodarii. Acest lucru nu a fost posibil decat pana in urma cu doi ani, cand din cauza bolii nu a mai putut depune nici un fel de efort. In anul cu pricina, barbatul a suferit doua infarcte de miocard, motiv pentru care au fost necesare mai multe internari. A fost chiar transferat la Institutul de boli cardiovasculare "Prof. Dr. C.C. Iliescu"- sectia Chirurgie cardiovasculara, unde pe data de 5 mai anul trecut a fost operat, efectuandu-se "Bypass aortocoronar cu Ami stg. pe lad", ceea ce necesita tratament permanent si control periodic. Aceasta boala l-a impiedicat pe C.S. sa-si poata intretine in continuare familia. Pe langa o medicatie corespunzatoare, boala sa necesita si multa liniste, supararile de orice gen fiind complet nerecomandate. Este extrem de greu de respectat acest aspect, tinand cont de faptul ca, atunci cand nu ai ce sa le pui pe masa copiilor, nu poti sa nu te amarasti.

A renuntat la scoala pentru familie

Dintre cei patru copii ai familiei S. doar doi merg la scoala, unul fiind in clasa a IV-a, iar celalalt in a VII-a. In cazul celorlalti doi copii, lucrurile sunt mai complicate. Fata cea mare, in varsta de 26 de ani, sufera de o boala care nu i-a permis dezvoltarea pe masura varstei, este nescolarizata, necasatorita si nu are loc de munca. Un alt baiat al familiei S., in varsta de 22 de ani, a renuntat in cele din urma la scoala din mai multe motive. Tanarul a absolvit un an la UMC, insa, din cauza imbolnavirii tatalui si a situatiei materiale din ce in ce mai precare, a abandonat. Tot greul familiei este acum pe umerii sai deoarece nici mama sa nu are un loc de munca. Familia S. locuieste in Palazu Mare, intr-o casa mostenita de la parinti, compusa din patru camere. Mobila existenta in interior este extrem de saracacioasa din cauza faptului ca, dupa imbolnavirea lui C.S., familia a fost nevoita sa vanda din locuinta toate bunurile de folosinta indelungata. Ei au apelat la aceasta solutie pentru a putea face fata cheltuielilor de spitalizare, deoarece din cauza lipsei unui loc de munca el a trebuit sa plateasca toate aceste cheltuieli, precum si celor postoperatorii. La problemele legate de boala lui C.S. si la lipsa resurselor financiare se mai adauga si faptul ca familia S. nu detine forme legale de posesie pentru imobilul in care locuieste. Din aceasta cauza, unul dintre copii nu are carte de identitate si deci nu poate beneficia de alocatie complementara. Mai mult chiar, desi are probleme serioase cu inima, lui C.S. i s-a refuzat incadrarea in grad de handicap, iar conform certificatului 5583 din 28 mai 2003 i s-a adus la cunostinta ca poate beneficia de facilitati conform Legii 17 din 2000. Acest act normativ face insa referire stricta la persoanele care au implinit varsta de pensionare. C.S. nu se poate incadra aici nici din greseala, deoarece el are doar 44 de ani si deci nu este persoana varstnica. Omul spune ca nu spera la nici un ajutor din partea autoritatilor, mai ales ca, desi este inca tanar, a fost incadrat la persoane varstnice. El crede ca aceasta a fost o forma subtila de a scapa de el. Date fiind toate aceste aspecte, la ora actuala veniturile familiei S. se compun din alocatiile de stat universale ale celor doi copii scolari, care insumeaza 420.000 de lei. Este lesne de presupus care este situatia financiara, dar si medicala a familiei. Vecinii spun ca sotii S. sunt oameni cumsecade, care isi vad de treaba lor, dar care au avut prea mult ghinion in viata. Nici copiii nu creeaza probleme in cartier, probabil din cauza faptului ca necazurile i-au determinat sa se maturizeze inainte de vreme.