Fara apa, grup sanitar si curent, sase copii duc o viata de cosmar

"Stapani" pe o soarta jalnica

Viata celor sapte membri ai familiei Ferat este exemplul cel mai elocvent pentru a demonstra cat de dura poate fi viata * In ultimii doi ani, familia, compusa din sapte persoane (mama si sase copii minori), a fost evacuata de RAEDPP din doua locuinte diferite * In cazul ultimei evacuari, acestia au fost practic terorizati de trupele DIAS * In prezent, familia locuieste in doua camere puse la dispozitie de o persoana impresionata de caz, dar si aici conditiile de trai lasa mult de dorit * Fara lumina, apa si grup sanitar, cu o mama bolnava, cei sase copii isi castiga traiul muncind cu ziua sau din mila vecinilor * In aceeasi curte, in alte doua camere mai traieste o familie cu alti opt copii, conditiile fiind aceleasi

Cantina sociala din zona pietei Grivitei este una din cele cateva locatii ale Constantei unde, intre orele 12.00-13.00, se aduna o mare parte a celor mai nefericiti oameni ai orasului. Fiecare dintre acestia ascunde sub chipul brazdat de riduri si sub expresia trista a ochilor, povara unor ani care nu au fost deloc usori. Majoritatea vin aici pentru o farfurie cu mancare calda. Sunt oameni cu venituri mici si foarte mici, care isi pot asigura cu greu traiul de zi cu zi. Cei mai multi sunt persoane cu varsta trecuta de 60 de ani, care practic acum nu mai asteapta nimic de la viata. Este insa de-a dreptul dramatic peisajul oferit de copiii care se amesteca printre acesti adulti si incerca sa ia o portie de mancare. Farfuria este impartita mai tarziu intre cei cativa membri ai familiei. Acesta este si cazul lui Daniel, un adolescent de 16 ani, care vine in acest loc zilnic luand portia de mancare pentru cei sapte membri ai familiei lui. Viata de pana acum a acestei familii pare sa fi fost un adevarat cosmar, dar aceasta perioada a atins parca apogeul tuturor nenorocirilor care s-au abatut asupra lor.

Alungati de RAEDPP

Chinurile oamenilor au inceput in momentul in care au fost evacuati de fostul ICRAL din locuinta in care traisera destul de fericiti pana atunci, tot aceasta institutie oferindu-le mai tarziu cateva camere intr-o alta locuinta nationalizata, in zona centrala. Dupa ce au muncit enorm pentru a face camerele locuibile si cand in sfarsit problema casei parea ca s-a rezolvat, proprietarul apartamentului si-a revendicat dreptul asupra imobilului. Asa ca oamenii s-au trezit din nou in strada. Si, dupa cum spun acestia, nu a fost o simpla evacuare, ci un adevarat cosmar, persoanele care locuiau in casa respectiva fiind date afara, in miezul noptii, cu o brutalitate de nedescris, de catre trupele DIAS, totul in urma unei sentinte judecatoresti. Episodul de groaza nu a fost uitat nici acum, dupa doi ani, de familia Ferat, unuia dintre copii, handicapat de gradul III la acel moment, bolnav de schizofrenie, agravandu-i-se de atunci problemele de sanatate. Dupa mai multe luni petrecute in parcuri, gari si alte asemenea locuri, familia Ferat, cu un numar de sapte membri, locuieste in acest moment in doua camere unde nu au curent, apa si nici grup sanitar. In aceeasi curte mai locuiesc, in alte doua camere, in aceleasi conditii greu de suportat, alti 10 membri ai unei familii de rromi. Gravitatea situatiei creste cu atat mai mult cu cat Ainor Ferat, mama celor sase copii, are la 46 de ani grave probleme de sanatate. O recenta operatie la gat in urma careia trebuie sa mearga zilnic la spital, nici un venit din care sa-si poata asigura traiul de zi cu zi, o noua operatie de data aceasta la plamani si un inceput de ciroza macina viata femeii. La toate acestea contribuie si gandul la copiii sai, care pot ramane oricand fara sprijinul ei. Femeia lupta de una singura cu viata, tatal copiilor parasindu-i in urma cu cativa ani. Cei sase copii, dintre care unul are doar noua ani, muncesc cu ziua, fiecare pe unde apuca, in speranta ca vor putea castiga suficienti bani pentru a mai aduce o paine in casa. Viata grea se pare ca i-a facut mai buni, vecinii avand numai cuvinte de lauda pentru ei. Le-au devenit chiar adevarati clienti, majoritatea apeland la serviciile lor. Scuturatul unui covor, micile cumparaturi, chiar si ghicitul in carti aduc ceva bani in casa celor sapte. Aceste mici castiguri sunt singurele surse de venit ale familiei, copiii nebeneficiind de nici un ajutor social. Conditiile pentru primirea acestuia ar fi fost indeplinite, insa lipsa cartilor de identitate datorata lipsei unui domiciliu stabil constituie de fapt adevarata problema. Mai grav este faptul ca aceasta nu va putea fi rezolvata decat atunci cand cei sapte membri ai familiei Ferat vor avea o locuinta a lor. Din actele pe care le detin reiese ca toate solicitarile privind acordarea unui ajutor social care de altfel au fost numeroase, la fel ca si cele privind atribuirea unei locuinte din fondul de stat, au primit de fiecare data raspunsuri evazive si amanari, femeia incercand toate demersurile legale posibile. Ea este convinsa ca ar fi beneficiat pana acum de o locuinta daca "ar fi dat ceva", banii fiind singura lege care se mai aplica azi in Constanta. In prezent, membrii familiei Ferat traiesc mai mult din mila vecinilor cu care impart in prezent apa potabila si grupul sanitar. Insa nici aceasta situatie nu se stie cat va mai dura, in conditiile in care proprietarul casei in care acestia locuiesc in prezent si-a facut cunoscute cateva din planurile de viitor, printre care demolarea celor patru camere. Atunci se pare ca o vor lua de la capat. Astfel de situatii se regasesc in multe familii de rromi vorbitori de limba turca. Multe dintre acestea, cel putin declarativ, isi doresc sa-si depaseasca umila conditie, insa mijloacele necesare lipsesc cu desavarsire. Principala lor problema este lipsa unei case, de aici venind si toate celelalte necazuri.