Figuri de legendă ale istoriei dobrogene Moş Vîlcu-Bulgaru, primul fost prim secretar al Partidului Muncitoresc al Regiunii Dobrogea, ar fi împlinit 102 ani

În urmă cu 102 ani, într-o zi de 26 septembrie s-a născut Vasile Vîlcu, primul secretar al Comitetului Regional PMR Dobrogea (1955-1967). Cel poreclit „Bulgarul", întrucât era de etnie bulgar, a urmat doar şapte clase elementare şi o perioadă a avut meseria de croitor. A devenit membru al Partidului Comunist Român în anul 1929.

După preluarea puterii de către comunişti, a urmat doi ani de studii la Academia de Partid Ştefan Gheorghiu şi a devenit ofiţer de Securitate în Regiunea Dobrogea. A decedat pe data de 11 februarie 1999, scrie Wikipedia.

Cunoscut sub apelativul „Moş Vîlcu"

Dosarul de activist al lui Vasile Vîlcu, sau Moş Vîlcu, după cum îi spunea toată lumea, se află la Arhivele Naţionale. La Constanţa, singurele documente oficiale care au rămas din acea perioadă sunt cuvântările lui la diferite întâlniri cu oameni ai muncii, artişti, muncitori, cadre de partid, dar şi o parte din corespondenţa lui. Toate sunt structurate în şapte volume îngălbenite de vreme. Cuvântările fostului tovarăş sunt dactilografiate, au multe însemnări cu stiloul sau cu creion roşu, ceea ce înseamnă că au fost temeinic aprofundate. În dosare sunt arhivate şi scrisori de mulţumire de la diverşi tovarăşi, dar şi sesizări de la oameni nemulţumiţi.

Răsfoind cuvântările din anii ¢50 descoperi că dorea să inspire teroarea la orice întâlnire cu membrii de partid, cu muncitorii, cu ţăranii, dar, mai ales, cu intelectualii.

Urmăriţi peste graniţă

Spre exemplu, în una dintre cuvântări din 1959 aminteşte de tovarăşul Radu Mihai, care pe 9 septembrie a fost în Republica Populară Bulgaria, unde a consumat o cantitate mare de alcool. Cu atât este mai grav este această situaţie cu cât petrece într-o ţară care deşi prietenă e totuşi străină". Mai mult decât atât, tovarăşul, povesteşte Vasile Vîlcu, nu a putut nici să ajungă singur în cameră, fiind transportat pe braţe. Un altul şi-a permis să ia carne de la un cetăţean compromiţând astfel directorul societăţii din zonă.

Un alt membru de partid a greşit în alt fel: „tovarăşul Ghica Marin a manifestat tendinţe liberalisme mic burgheze şi a ajuns cu obrăznicia până acolo încât a dat un ultimatum că dacă nu primeşte casă se întoarce la Galaţi".

Ani grei de temniţă pentru cei care nu erau de acord cu regimul

„La conducere se află fii de moşieri, chiaburi, elemente active ale fostelor partide istorice, legionare", se plânge el. Spre exemplu, Smârdu Ion se manifestă deschis contra regimului. Ce a păţit? Tot el spune: şase ani de temniţă grea şi confiscarea averii.

Apoi, Vasile Vîlcu spune că timp îndelungat au fost ţinuţi în posturi de răspundere legionari precum Oprea Niculae, Tănase Ştefan, şi Stancu Atanase, fiu de negustor cu părinţi fugiţi în Grecia. „Numai aceste trei elemente au reuşit să fure din avutul obştesc peste 630.000 lei". Nu se spune cum au fost furaţi banii, însă îi informează pe cei prezenţi ce pedeapsă au obţinut cei care au furat: „Desigur că faţă de faptele lor mârşave aceste elemente au fost pedepsite de justiţia noastră populară cu pedeapsă bine meritată de condamnare la moarte".

Cei care îşi riscau viaţa primeau... mulţumiri

Alţii erau daţi exemplu: „Scafandrul Davidescu Ion cu preţul vieţii a stat 10 ore sub apă şi a salvat o dragă" sau „mecanicul şef Abramov de pe Ardealul a intrat în camera motoare unde era o temperatură de 100 de grade şi a înlocuit segmentul spart".

La expunerea prezentată cu prilejul împlinirii a doi ani de la colectivizarea completă a agriculturii din Constanţa a spus celor din sală: „Personalităţi politice de frunte din marile ţări capitaliste sunt nevoite să recunoască: ceea ce a făcut SUA pe plan economic - industrial în aproape 200 de ani, Uniunea Sovietică a realizat doar în patru decenii".

„Să nu lipsească sifoanele!"

În schimb, avea grijă ca magazinele comunale să fie bine aprovizionate. „Deşi a început sezonul cald lipsesc sifoanele, răcoritoarele şi apa minerală în unităţile de alimentaţie publică ale cooperaţiei de consum, iar de la bufete preparate calde şi reci şi pâine". Totodată, atrăgea atenţia că aprovizionarea de 1 iunie a lăsat de dorit: „Cei de la Feteşti şi Băneasa nu au ridicat din depozite articole de îmbrăcăminte şi şosete deşi aceste articole au fost foarte solicitate". El era nemulţumit şi de faptul că nu se făcea „reclamă civilizată". Din fondul special constituit pentru această destinaţie, de 300.000 de lei, nu s-a cheltuit nici un leu.

Piatra de la drumuri, transportată cu 250.000 de căruţe

Fostul prim secretar al Comitetului Regiunii PMR Dobrogea era nemulţumit de starea drumurilor din judeţ. „Din totalul de 5.185 km drumuri regionale, 281 km sunt bune, 624 km sunt mediocre, iar 4.279 sunt rele", spune el.

În 1958 a început construirea principalelor drumuri din judeţul Constanţa, principalele rute de astăzi: Constanţa - Hârşova, Hârşova - Vadu Oii, Constanţa - Tulcea, Constanţa - Negru Vodă şi Constanţa - Ostrov. Puţini ştiu însă că ele au fost realizate mai mult cu braţele ţăranilor, care au transportat 18.000 mc de piatră cu 250.000 de căruţe.

Rugăciuni de ploaie sub ochii comuniştilor

În multe dintre cuvântările sale îşi arată nemulţumirea asupra faptului că sunt lipsuri în ceea ce priveşte „combaterea misticismului". Era nemulţumit de faptul că în ultimii ani s-au construit două biserici ortodoxe: una la Constanţa şi alta la Tulcea, iar 60 de preoţi şi-au construit case din donaţii. Apoi, a dat exemple de activişti de partid „care în loc să organizeze munca de educare ateistă a maselor s-au cununat cu popă", iar „tovarăşul Brânză, directorul şcolii din Constanţa a pus un preot să deschidă şi să închidă adunarea cetăţenilor din cartier, iar popa i-a mulţumit".

Era deranjat şi de faptul că oamenii se roagă să cadă ploaia. Spre exemplu, el aflase că în localităţile Corbul de Jos şi Palazu Mare „s-au organizat rugăciuni pentru ploaie chiar sub ochii unor comunişti".

Act mistic în şcoală: i-au urat directoarei „La mulţi ani de ziua numelui"

Dar, şi mai grav, în opinia lui, a fost un alt fapt. Într-o cuvântare rostită în faţa membrilor de partid el spune că „De 21 mai, la şcoala medie nr. 2 din Constanţa două învăţătoare au fost iniţiatoarele unui act mistic: au trimis două eleve la directoarea şcolii Fusu Elena să-i înmâneze flori şi să-i ureze «de ziua numelui la mulţi ani».

Traian Coşovei i-a cerut ajutor

Vasile Vîlcu era chemat să rezolve şi conflicte conjugale. Spre exemplu, la unul dintre dosarele lui este ataşată şi o scrisoare a scriitorului Traian Coşovei, în care primul secretar este pus să rezolve problemele de familie ale Elenei Mutu, contabila de la Comitetul de Artă. Cel înfierat era fostul ei soţ: Ilie Ciobanu, directorul Căminului Cultural din Costineşti, care îşi teroriza fosta soţie. Nu ştim cum s-a sfârşit povestea. Alături de sesizare, se află şi răspunsul procuraturii, datat în anul 1964: „Am obţinut promisiunea solemnă că sus-numitul îşi va corecta atitudinea". Răspunsul este semnat de Gh. Scarlat, procurorul şef al regiunii.

Vasile Vîlcu a locuit într-o casă cochetă de pe strada Ion Lahovari din Constanţa.

Numele lui Vasile Vîlcu este amintit în raportul din 2006 al Comisiei prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste din România. „România comunistă nu a fost guvernată de fiinţe extraterestre. În fruntea ei, respectiv în fruntea diverselor instituţii cheie s-a aflat şi Vasile Vîlcu. „Fiecare activist a îndeplinit ceea ce el sau ea considera o nobilă misiune: aplicarea cu infinit devotament a liniei partidului, indiferent de costurile umane", se arată în raport.