Pedagog de scoala veche

Gandind la ce a fost odata

Stefan Branza este in prezent unul dintre cei mai batrani dascali in viata ai judetului * Desi copilaria sa a fost destul de vitrega, marea lui dragoste a fost aceea de a deveni dascal * Inca de mic era constiincios, placandu-i toate disciplinele, dar literatura il atragea cel mai mult * Stefan Branza ne-a povestit ca, atunci, institutia de invatamant era respectata de toata lumea, deci atat de copii, cat si de parinti si autoritati * Pentru ca avea vocatie de poet, pentru plata taxelor studentesti isi vindea versurile unor publicatii de prestigiu, cum ar fi "Cuvantul liber", ai carui directori erau Tudor Teodorescu Braniste si Petre Pandrea * Profesorul a predat la cele mai cunoscute scoli constantene, avand ca elevi personalitati din literatura, dar si din alte sectoare ale vietii publice * Printre discipolii batranului dascal se numara scriitorii George Mihalcea si Eugen Lumezianu * Cu toate acestea, poetul nu a avut niciodata bani suficienti pentru a publica un volum

Marile orase au ne=ADvoie de oameni care sa le marcheze identitatea, rostea cu ani in urma un renumit cri=ADtic literar. Personaj ex=ADtra=ADordinar al acestei lumi, duh bun al mai tuturor evenimentelor ar=ADtistice care o populeaza, suflet frumos precum arhan=ADghelii transluminati de intelegere si gentil cu toti cei care, din vocatie sau din parelnica inclinare, isi expun nalucile, stiutor ca nimeni altul de tot ce-nca=ADpe in "ars mundi" si la fel de generos cu elevii care si-au luat doar catimea din intregul care li s-a oferit, profesorul Stefan Branza isi merita, pre=ADcum putini, recunostinta unui oras noro=ADcos sa-l aiba ca dascalCa om si ca profesor, a fost cinstit, corect si constiincios, calitati care l-au impus ca pedagog respectat si stimat de mii de elevi de-a lungul anilor in care si-a desfasurat activitatea profesionala. Din spusele profesorului Branza am aflat ca viata a fost vitrega cu el in copilarie, din aceasta cauza, probabil, incepand sa prinda drag atat de mult de copii, incat sa-si doreasca sa fie dascal. Dragostea de copii si de literatura a fost intensa de la varste fragede. Desi era un elev constiincios la toate disciplinele, literatura il atragea cel mai mult, pentru ca aceasta are o lume a ei, una in care visezi, te regasesti, devii mai bun. Astfel, incurajat cu sinceritate de slujitori ai invatamantului, cu o bogata experienta, Stefan Branza a continuat aceasta activitate pe parcursul multor ani. Despre anii in care a fost elev, student si mai tarziu cadru didactic, Stefan Branza ne-a povestit ca, la acea vreme, institutia de invatamant se bucura de o mare autoritate si apreciere pentru activitatea didactica. "Este adevarat ca independenta financiara nu prea avea, dar relatiile dintre cadrele didactice si munca pe care o faceau acestea erau tratate cu o mare seriozitate. Spre exemplu, in momentul in care am intrat la Facultatea de Litere si Filozofie, mi s-a spus ca nu voi face nimic bun ca profesor, ca o sa mor de foame. In anii 1931-1932 era o perioada de mare criza si in invatamant erau foarte multi someri, insa pasiunea mea pentru literatura m-a indemnat si am reusit, totusi, sa intru in invatamant, fara sa fiu vreodata somer. Ca student, am dus-o bine pentru ca mai aveam si indeletnicirea de a face si versuri, si poezia era foarte bine platita. Am luat, de exemplu, pe poezii, chiar si 700 de lei, bani care imi asigurau mancarea pe o luna de zile. Insa poezia era putin tendentioasa. Le vindeam la "Cuvantul liber", ai carui directori erau Tudor Teodorescu Braniste si Petre Pandrea, cunoscuti in perioada respectiva. Mai departe, ca suplinitor am lucrat in multe unitati de invatamant. Spre exemplu, la Cernavoda, am fost si director si profesor suplinitor timp de doi ani, dupa aceea la Calarasi, iar mai tarziu am fost, in sfarsit, repartizat profesor de limba romana si limba germana. In Constanta sunt din anul 1919, de la varsta de cinci ani, dar ca profesor abia din anul 1939, cand am inceput sa predau ca profesor suplinitor la actualul Colegiu Comercial "Carol I". Dupa anii 1950, mi-am inceput activitatea didactica la Colegiul National "Mircea cel Batran", unde de altfel am si invatat". Intrebat daca de-a lungul intregii cariere profesionale a avut elevi care acum au ajuns nume sonore in domeniul literaturii sau in alte sectoare ale vietii publice, batranul a declarat ca se poate lauda cu elevi de mare valoare, cum ar fi poetul de mare valoare George Mihalcea sau Eugen Lumezianu. Pentru ca meritele sale au fost indelung apreciate, conducerea Colegiului National "Mircea cel Batran" a decis sa infiinteze un cerc de creatie care sa ii poarte numele, un cerc de creatie cu titulatura de poezie si epigrame. Acesta spune ca de la infiintare si pana acum a constatat ca acolo au fost formate foarte multe talente. Ca recompensa pentru cei care denota un interes aparte in ale literaturii, profesorul Branza le mai aduce din cand in cand cate o carte. Cu toate ca a fost un cadru didactic si un poet desavarsit, batranul a avut poezii publicate, insa nu a avut niciodata bani suficienti pentru a publica un volum. Totusi, ne-a spus acesta, cea mai frumoasa si apreciata "capodopera" a sa este intitulata "Caramurat", fostul nume al localitatii Mihail Kogalniceanu, si a fost scrisa in anul 1933, fiind publicata la acea vreme in revista "Litoral". "Poezia era bine platita in acea perioada. Totusi, nu am publicat foarte multe poezii. Le duceam la Petre Pandrea si luam bani frumosi pe ele, insa sa nu credeti ca erau la fel de bine platite de toate editurile. "Cuvantul liber" era, spre exemplu, cuvant al studentilor antifascisti si era subventionat de "Ajutorul rosu"".