Printre pensule, culori şi şevalete Din mirifica lume a artiştilor plastici

Oamenii penelului sau al dălţii ajung, de multe ori, să dăruiască ceea ce au realizat.

Vin când vin şi pleacă atunci când nu mai au inspiraţie. Trăiesc după propriile lor reguli. Nu au condică, nu au cartelă la intrare. Câştigă cât să nu moară de foame. „Dar nu ne plângem!", spun ei. Acum, artiştii plastici sunt divizaţi în două uniuni.

Fiecare are atelierul lui, pe care l-a moştenit de la an la an. Fie că este al unui sculptor sau al unui pictor, în majoritatea dintre ele este o dezordine de nedescris: penelul aruncat pe un scaun, vopseaua de pe paletă întărită, un tablou început în urmă cu mulţi ani abandonat într-un colţ prăfuit. Agăţate de tavan, câteva picturi pe care nu a reuşit să le vândă sau de care nu s-a putut desprinde. Mulţi nu vor să stea de vorbă cu noi. Scuza lor este că nu au niciun obiect creat pe care să ni-l arate.

Toţi au însă o poveste frumoasă de viaţă, pe care o închid în ei: unul a pictat Cazinoul Constanţa, altul a realizat statuia lui Constantin Dida, fostul mentor al primarului Radu Mazăre.

Vin la atelier doar când au inspiraţie

Spun că vin la atelier doar când au inspiraţie. Tot aşa de rar vin şi banii. Destul de rar reuşesc să-şi vândă câte o pictură sau sculptură.

Unii dintre ei spun că nici artiştii plastici n-au fost ce erau odată. „Trebuie să arăţi acum că îţi place să pictezi, faci câteva poze şi dacă ai o pilă eşti rezolvat. Pe vremea mea, trebuia să ai participări la expoziţii naţionale şi internaţionale, să fii recunoscut, iar criticii de artă să-ţi recunoască valoarea", spune ei.

Gheorghe Firică ne-a deschis larg porţile atelierului lui. Acum, şi-l împarte cu fiul său: Ştefan. Totuşi, cum la parter, spune el, nu era loc pentru amândoi, i-a amenajat băiatului etajul, să aibă mai multă lumină.

Cea mai mare realizare a lui Firică este o lucrare de artă monumentală la biserica Adormirea Maicii Domnului I, de pe strada Lahovary.

El este cel care a realizat mozaicul exterior, în suprafaţă de 60 mp, între anii 1999 - 2000. Tot el a făcut lucrări de artă monumentală religioasă la biserica din Ovidiu, la Mănăstirea Sf. Apostol Andrei, Mănăstirea Cocoşu, dar şi pictura în culori acrilice la Protoieria Constanţa.

A pictat Cazinoul

Tot el a realizat frescele Acvariului din Constanţa pe o suprafaţă de 900 mp, plafoanele şi pereţii interiori ai Teatrului de Stat din Constanţa pe o suprafaţă de 1.500 mp. În perioada 1987 - 1988 a pictat plafoanele şi pereţii interiori ai Hotelului „Intim" din Constanţa, iar între anii 1986 - 1987 a realizat plafoanele şi pereţii interiori ai Cazinoului din Constanţa pe o suprafaţă de 1.800 m.p. „Am lucrat şi zi şi noapte. Acolo dormeam", povesteşte artistul.

Distincţii

Pentru realizările sale, a primit două importante distincţii: premiul Uniunii Artiştilor Plastici pentru artă religioasă în 2001, iar în 2000 a fost decorat prin decret prezidenţial cu „Ordinul Naţional pentru Merit în grad de Ofiţer".

Cum se realizează o lucrare de artă monumentală? Băiatul lui, care tocmai lucra la una, ne-a explicat. Mai întâi, se face desenul în creion în mărime naturală. Planşa se întinde pe o masă, iar marginile ei sunt prinse cu tăbliţe de lemn. Alături, bucăţi mici de ceramică de pe piaţă. Pentru anumite culori, cum ar fi cea aurie, bucăţile de faianţă se ard în cuptor. Fiecare bucăţică de faianţă se aşează în locul potrivit. Când toate sunt la locul lor, aşa cum le doreşte artistul, deasupra se lipesc autocolante, care apoi se numerotează. Apoi, se taie în bucăţi mai mici, după care se asamblează. Ştefan Firică lucrează acum la o masă. Ar vrea s-o vândă cu 1.500 de euro. Nu are clienţi, dar speră să o poată vinde.

Munceşte de plăcere. De mic este învăţat cu artiştii. Vacanţele şi le petrecea printre culori, pensule, şevalete şi ipsos. Îşi aminteşte cum la vârsta de 14 ani a căzut de pe schele. Dar acest lucru nu l-a făcut decât să-l înverşuneze şi mai tare să vrea să-şi întreacă tatăl. Îl va ajuta şi modul de promovare a produselor. Dacă tatăl său îşi vindea tablourile doar de la expoziţii sau din atelier, el vrea să creeze o pagină de Internet pe care să-şi promoveze lucrările.