Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
Procesiune cu Moastele Sfantului Gheorghe
Procesiune cu Moastele Sfantului Gheorghe
1574
Marime text
Arhiepiscopia Tomisului a organizat, ieri, în ajunul praznicului sfântului purtător de biruinţă, o amplă procesiune, pe străzile Constanţei, cu moaştele Marelui Mucenic Gheorghe.
Raclele au fost aduse
de la biserica din Feredeni-Delen, judeţul Iaşi.
Ieri după-amiază, sfintele moaşte au fost întâmpinate de un sobor de preoţi în faţa Bisericii „Sfinţii Îngeri", în prezenţa unei gărzi militare şi a fanfarei. „De aici, procesiunea a pornit pe principalele bulevarde ale oraşului pentru a facilita închinarea credincioşilor la sfintele moaşte, în timpul procesiunii citindu-se Acatistul Sfântului Gheorghe. Procesiunea va continua în judeţ, la Mănăstirea Colelia, iar peste noapte, moaştele vor fi depuse pentru priveghere la Biserica „Sfântul Gheorghe", iar joi (n.r. astăzi), Arhiepiscopul Tomisului va purta sfintele moaşte la mănăstirile Crucea şi Dervent, unde va săvârşi, de altfel, şi Taina Sfântului Maslu în ajunul Praznicului Izvorul Tămăduirii", a declarat Eugen Tănăsescu, purtător de cuvânt al Arhiepiscopiei Tomisului, potrivit agenţiei de presă AGERPRES. Vineri dimineaţă, Înalt Preasfinţitul Teodosie va oficia la Mănăstirea Dervent slujba Acatistului şi a Ceasurilor. Aceasta va fi urmată de Sfânta Liturghie Arhierească şi de procesiunea pentru sfinţirea Agheasmei Mici, la Izvorul Tămăduirii. Vineri noapte va fi oficiată o nouă slujbă de priveghere a moaştelor Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
- copil 19 May, 2009 08:42 Problema moaştelor în România De la Revoluţia din decembrie 1989 încoace, în România se manifestă un fenomen unic în lume: ţara importă moaşte. Este paradoxal că activitatea este complet necenzurată. Cu alte cuvinte nu se ştie public cu certitudine cine sunt acei oameni mumificaţi. Tabuul religios împiedică cercetări obiective asupra persoanelor mumificate declarate sfinte. Mărturia celor care aduc astfel de corpuri, sau bucăţi din ele, în România este îndeajuns ca justificare în sistemul de legi. Ne întrebăm pe bună dreptate de ce, cei care renunţă la moaşte în favoarea aşezămintelor religioase ortodoxe din România, fac aceasta? La ce preţ monetar sunt procurate aceste achiziţii? Tranzacţiile rămân secrete, credinciosul creştin ortodox neavând acces decât la pupatul moaştelor. În prezent în România s-au acumulat sute de moaşte, revista Lumea credinţei, anunţă cu mândrie că iar au sosit moaşte de pe undeva din lume, vestea dorind să fie o bucurie pentru creştinul ortodox. De ce renunţă alţii la moaşte în favoarea românilor ortodocşi? Este o întrebare care surprinde pe oricine nu numai pe credinciosul creştin ortodox. Oare acei oameni nu mai au nevoie de puterea sfântă a moaştelor? Sau au constat că nu sunt deloc sfinte? Sau poate că la un preţ bun pot renunţa, astfel că moaştele intră şi ele în circuitul comercial ca orice bun de consum (sigur că aici nu este vorba de a le consuma, ci de a servi ca produse care îl aduc pe cel care le pupă mai aproape de mântuire). Aceste nedumeriri nasc câteva ipoteze plauzibile: 1. Dându-şi seama ca bate un nou vânt al raţiunii, proprietarii moaştelor vor să scape de ele realizând grotescul şi sminteala venerării unor cadavre. I-au găsit pe românii ortodocşi singurii care să le accepte. 2. Proprietarii moaştelor vor dobândi beneficii băneşti care îi satisfac, astfel că renunţă la moaşte din dorinţa de profit. 3. Proprietarii moaştelor ştiu că mai devreme sau mai târziu pot fi implicaţi juridic privind provenienţa moaştelor. Analizele forensice pot dovedi falsul corpului mumificat. Mai mult, experţii pot descoperi că acel corp de „sfânt” de fapt a aparţinut unui om ucis undeva, neavând astfel nimic din sfinţenia ce i se atribuie, ci fiind un rezultat al crimei cuiva. 4. Moaştele sunt folosite pentru a transporta droguri, scăpând de controlul vamal deoarece trec drept obiecte de cult. 5. Criminalii vor să scape de acele cadavre care pot fi dovada că au comis crime. România, ca ţară predominant ortodoxă, prin regimul de cult al moaştelor, reprezintă protecţia cea mai sigură ca acele crime să nu fie descoperite. Raţiunea ne îndemnă să credem că motivaţia altruistă de a renunţa la moaşte sfinte nu poate exista atîta timp cât proprietarii lor mai cred în puterile moaştelor. Moaştele sunt nepreţuite pentru cel care crede în beneficiile lor de a-l apropia pe om de viaţa veşnică promisă de Iisus. În plus, prin venerarea lor, moaştele sunt o sursă sigură de venituri încasate de la cei care le pupă. Nu rămâne decăt să credem că beneficiile de a renunţa la moaşte, spre a le exporta României, întrec pe cele de a le păstra. Vremea nu este departe când statul român va lua măsuri ca moaştele aşezămintelor ortodoxe să fie cercetate forensic şi astfel să se afle vechimea acelor cadavre mumificate şi poate chiar identitatea acelor oameni morţi. Mitul inviolabilităţii moaştelor se va spulbera odată cu primele cercetări în această direcţie. România a ajuns în prezent un dumping, locul unde se aduc mumiile „sfinte” ca bătaie de joc făcută acestui popor credul în „păstorii” lor ortodocşi. Românilor ortodocşi li se oferă cu neruşinare grotescul şi sminteala venerării moaştelor, a cadavrele mumificate ale unor oameni spre „mântuirea” sufletelor lor. Nu poate fi un exemplu mai relevant de descompunere religioasă a unui crez care se hrăneşte spiritual din morbidul moaştelor.
