Soluţii temporare „garanţia de Stat“

Expertul imobiliar Artur Silvestri consideră că România nu mai este atractivă pentru investitori pentru că este o piaţă scumpă, fără programe sigure preconizate de Stat şi cu atitudini recente complet iresponsabile în materie de administrarea crizei.

Dacă hiper-luxul încă mai are trăsăturile clasice ale capitalismului liberal (unde investiţia se face fiindcă există piaţă sau, de multe ori, în direcţia lărgirii celei ce există), patentul american de garanţie a Statului aplicată selectiv depăşeşte până şi principiile mai vechi ale intervenţionismului clasic, manifestat în condiţii definite şi cu limite arhicunoscute. „Naţionalizări“ şi, apoi, „privatizări“ în ideea de a spori valoarea instituţională - iată fenomene ce s-au întâlnit frecvent şi nu emoţionează pe cei ce cunosc istoria occidentală şi nu au prejudecăţi. Dar astăzi, mecanismul este radical diferit: „câştiguri pentru o ultra-minoritate“ şi „pierderi suportate în colectiv“ prin aplicaţia ajutorului de Stat. Noutatea a şocat şi a fost îngăduită prin caracterul de urgenţă al maladiei în fază acută şi pare că nu va continua mult timp, deşi este de imaginat că încercări de consacrare a metodei vor exista.

„România imobiliară“ între incendiu şi îngheţ

Din păcate, în niciuna dintre manevrele de corecţie ce se produc acum în plan global nu se găseşte loc bun  şi pentru „România imobiliară“. Fosta vedetă a „pieţelor emergente“ pe la jumătatea acestui deceniu, ea nu mai prezintă aproape niciun interes de investiţie altfel decât întâmplătoare atâta vreme cât a devenit o piaţă scumpă, fără programe sigure preconizate de Stat şi cu atitudini recente complet iresponsabile în materie de administrarea crizei. În acelaşi timp, iluzia pieţei româneşti de lux (o veche marotă amuzantă a localnicilor cu bani) nici nu mai poate fi luată în calcul atâta vreme cât o simplă comparaţie cu noul lux întruchipat de Dubai face să pălească orice posibilă concurenţă. Mai mult chiar, niciuna din schemele de imobiliar scump tradus prin târguri, ferias, mari iniţiative comerciale etc. nu au la noi nicio trecere şi nu interesează pe nimeni dintre cei ce ar trebui să facă planuri de viitor durabil.
În sfârşit, nici măcar „imobiliarul pseudo-social“ de înrâurire sarkozistă nu poate prezenta aici vreun interes măcar vag, atâta vreme cât pe Dâmboviţa programele nu există, iar ideologia Statului minimalist - care a nenorocit definitiv capitalismul în etapa lui recentă de anurg - este o politică oficială fără minim de orientare istorică.

Articol apărut pe site-ul www.monitor-imobiliar.com