Soseaua de coasta ameninta Pescaria

Baracile pescarilor sunt lipsite de apa potabila, electricitate si instalatii sanitare * Lipsurile sunt compensate de pasiunea pentru mare

Colibele pescariei constantene sunt locuite de profesionisti sau pasionati ai domeniului. Ambele categorii se confrunta cu probleme multiple, compensate insa de afacerile cu peste. Aproximativ 70 de baraci adapostesc impatimitii pe vreme caniculara sau inghet. Pescarii isi petrec in larg mai mult de jumatate de zi pentru a prinde guvide sau hanos, exemplare preponderente in zona. Daca previziunile meteorologice sunt sumbre, oamenii marii isi pastreaza optimismul: pot sa aiba succes la peste. Sunt insa nelinistiti de eventualitatea construirii unei retele costiere. "Viata pe mare e frumoasa, dar trebuie sa stii s-o traiesti. Daca o sa se faca o sosea costiera pescaria va disparea", afirma un pescar, vechi in bransa de aproape 20 de ani. O parte din captura zilnica este vanduta la cherhanaua din zona. Baracile se afla sub observatia Asociatiei Pescarilor de la Marea Neagra, a carui presedinte este Daniel Rosu, infiintata in urma cu patru ani. "Seceta" in baracile de langa mare Dupa obtinerea permisului de pescuit, cei care vor sa activeze in domeniu pot inchiria o baraca in schimbul cotizatiei de 15 lei lunar, achitati Asociatiei Pescarilor de la Marea Neagra. Banii proveniti din aceste contributii sunt folositi pentru taxa de igienizare a zonei si paza. Linistea si frumusetea zonei sunt insa amenintate de problemele cotidiene cu care se confrunta pescarii: lipsa apei potabile, a electricitatii si instalatiilor sanitare. "Sunt destule lipsuri in baraci, dar nu putem renunta. O parte a pescarilor nu se pricep la altceva si daca le-ai luat barca i-ai ingenuncheat", sustine pescarul. Problemele sunt insa inlaturate de pasiunea pentru mare. "Daca nu mi-ar fi placut meseria nu as mai fi stat atat timp aici", spune barbatul. Baracile pescaresti sunt construite din lemn ignifug, motiv pentru care nu se poate instala curent electric. Frate, frate, dar pestele este pe bani Nici la nivelul Asociatiei Pescarilor, lucrurile nu sunt tocmai roz. In 2004, Compania Nationala de Administrare a Fondului Piscicol a emis un ordin prin care Asociatia Pescarilor de la Marea Neagra era obligata sa plateasca 600 de lei anual, dintre care 40% pentru atestarea dreptului de pescuit recreativ sportiv si 60% pentru asocierea aceluiasi drept. Organizatia Pescarilor a inaintat un protest de scutire de plata Asociatiei Generale a Vanatorilor si Pescarilor Sportivi din Romania, Consiliului Judetean Constanta si Directiei de Pescuit, Piscicultura si Inspectie din cadrul Ministerului Agriculturii. Asociatia Judeteana a Vanatorilor si Pescarilor Sportivi din Constanta (AJVPS) detine un contract de gestionare cu Compania Nationala de Administrare a Fondului Piscicol (CNAFP), prin care s-au stabilit in mod unilateral tarife pentru fiecare punct pescaresc in parte. Astfel, protestul nu poate fi luat in calcul, contractul fiind valabil pana la sfarsitul anului. "Le-am dat pescarilor copii de pe contracte si le-am spus ca nu am putere de negociere pentru a rezolva obiectul protestului lor", sustine Danut Vasile Miron, directorul AJVPS. Lasand la o parte discrepantele dintre taberele institutionale, oamenii marii isi vad de treaba in ritmul lor: pestele se prinde cu rabdarea specifica celor antrenati, baracile isi asteapta locatarii incarcati de peste amestecat in alge si plase, iar plaja gazduieste tot spectacolul. Ramane de urmarit cine va trage cortina.

Scris de: {autor}Violeta PAVELESCU{/autor}