Spitalul TBC, institutia masurilor antagonice

# Dupa aparitia materialului publicat saptamana trecuta despre gravele lacune ale sistemului sanitar, reactiile nu au intarziat sa apara * Cea mai lezata institutie s-a dovedit a fi Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie de la Palazu Mare * Exista doua aspecte fundamental opuse, cladirea cantinei, a spitalului de copii, pe de-o parte si restul facilitatilor medicale, rezervate adultilor ftizici, cat si celor cu alte afectiuni * Daca la prima categorie se observa o preocupare investitionala de amploare, restul complexului este dominat de fantomaticele edificii construite in perioada interbelica, asupra carora timpul si-a pus o amprenta permanenta * Peretii scorojiti, izolatia deficitara a ferestrelor si conditiile inca neprietenoase din saloane reprezinta semne ale unui sistem de sanatate putred si nerealist, pentru care resuscitarea nu mai e demult o solutie

Zeci de spitale din tara arata dezastruos, iar unele dintre ele nu au fost aproape niciodata reparate de la infiintare. Mobilier vechi, aparatura ruginita, mancare din ce in ce mai putina si medicamente aduse de acasa. Cam asa ar putea fi caracterizata situatia multora dintre spitalele romanesti, iar directorii acestora spun ca sunt neputinciosi, ca au facut nenumarate memorii, dar fondurile intarzie sa apara. Cei care au de suferit sunt insa pacientii, care cotizeaza pentru sistemul asigurarilor de sanatate ani in sir, fara sa beneficieze insa de servicii medicale de calitate. Medicii sunt neputinciosi cand este vorba si despre dotarile precare si lipsa de fonduri. O situatie similara este si la Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie, care functioneaza de aproape 60 de ani. Instalatiile de la bucatarie sunt ruginite, grupurile sanitare sunt pline de microbi, chiar daca se dezinfecteaza totul in fiecare luna. Nici bolnavii nu sunt prea incantati de spital. "Noaptea aud gandacii mergand pe sub folia de hartie pe care o am in sertarul de la capul patului", spune o pacienta, care recunoaste ca bolnavii sunt ingroziti de conditiile in care sunt tratati, insa apreciaza eforturile cadrelor medicale din spital. Asa cum spuneam, reactiile asupra materialului publicat de ziarul nostru saptamana trecuta despre gravele lacune ale sistemul sanitar nu au intarziat sa apara. Cea mai lezata institutie s-a dovedit a fi Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie de la Palazu Mare. Celelalte spitale vizate, coplesite de multitudinea argumentelor expuse, nu au inaintat nici o plangere. Pentru o reevaluare a situatiei am facut inca o vizita la Palazu Mare pentru a urmari eventuale modificari ale atitudinii personalului medical si administrativ. La o analiza atenta ramai impresionat de doua sisteme antagonice, o paralela inspaimantatoare intre prezent si trecut, toate sub spectrul fantomatic ale unor patologii parca blestemate.Multi bolnavi ajung la spital in faza terminalaExista doua aspecte fundamental opuse, cladirea cantinei, a spitalului de copii, pe de-o parte si restul facilitatilor medicale, rezervate adultilor ftizici, cat si celor cu alte afectiuni. Prima categorie de edificii si servicii medicale releva o preocupare investitionala de amploare, unde modernitatea este adaptata la necesitatile unei categorii speciale de bolnavi. Spre exemplu, conform noilor metode cerute de reglementarile europene la nivel medical, se acorda un rol sporit aspectului psihologic si educativ al bolii, astfel incat copiii sunt educati de la varste fragede sa constientizeze gravitatea bolii si invete a se feri de ea. Este un concept laudabil, o premiera in spitalele romanesti de acest gen. Initiativa a aparut pe fondul cresterii masive a imbolnavirilor de tuberculoza in ultimul an si al atingerii unei rate alarmante a mortalitatii. Aceasta situatie este rodul inconstientei pacientilor, care, dupa tratament se intorc in mediile sarace si obligati a depune o munca fizica serioasa pentru a-si intretine familiile, desi ar trebui sa tina un regim strict. In alte cazuri, bolnavii ajung la spital in faza terminala, orice interventie dovedindu-se tardiva, de aceea numarul deceselor este dramatic in ultimii ani. Autoritatile medicale se feresc sa declare o cifra exacta a deceselor survenite in spitalele de specialitate, dar statistica la nivel national este incredibila pentru anul 2005, ridicandu-se la noua decese pe zi. Spitalul de la Palazu Mare se confrunta, de asemenea, cu gravele probleme existente pe intregul sistemul national de sanatate, dar are o specificitate aparte. Bolnavii de tuberculoza beneficiaza de o subventie de la Ministerul Sanatatii de aproximativ 97.000 lei pe zi. Desi este o suma derizorie pentru un suferind de o boala asa grava, conducerea institutiei face eforturi impresionante si reuseste sa asigure organizarea unei alimentatii rationale, prin realizarea unui numar corespunzator de diete si meniuri cat mai variate. Pentru a verifica calitatea hranei, s-a constituit o comisie de alimentatie in cadrul spitalului, ale carei rezultate au eficientizat compartimentul respectiv. Medicamentele, o problema pentru orice institutie spitaliceasca, sunt achizitionate prin licitatie electronica, insa si sistemele electronice au slabiciunile lor, astfel a existat o grava criza a spirtului. Din nefericire, per ansamblu, investitiile sunt destul de anemice, complexul fiind dominat de fantomaticele edificii construite in perioada interbelica, asupra carora timpul si-a pus o amprenta permanenta. Peretii scorojiti, izolatia deficitara a ferestrelor si conditiile inca neprietenoase din saloane, reprezinta semne ale unui sistem de sanatate putred si nerealist, pentru care resuscitarea nu mai e demult o solutie. Se impune reinventarea lui prin racordarea la normele europene."Lasati orice speranta, voi ce intrati!"In concluzie, celebrul vers din infernul imaginar al lui Dante se potriveste perfect cu realitatea crunta din spitalele existente in Constanta mileniului III. Dincolo de rapoartele sforaitoare ale oficialilor autoritatilor sanitare, realitatea este terifianta: spitalele seamana mai degraba cu celebrele lagare ale mortii din Germania nazista. Scene cutremuratoare despre infernul din spitalele romanesti veti putea vedea mereu. Asadar, spitalele constantene par, la prima vedere, ingrijite, iar cladirile care adapostesc saloanele au fost, unele, proaspat zugravite, iar aleile sunt curate. Pe masura ce inaintam insa, atmosfera devine tot mai sumbra. Ajungand "la periferie", vezi peste tot cladiri care arata de parca ar fi fost bombardate. Cu tencuiala cazuta, fara geamuri la ferestre. Nu de mult, ministeriabilii spuneau, exasperati de cererile de bani pentru medicamente, ca au gasit o reteta ad-hoc pentru gestionarea saraciei si pentru ameliorarea bolii de plamani: "Ceea ce mai putem face, facem. Va trebui ca si ceilalti sa se implice, insa oamenii trebuie sa renunte la anumite vicii. Sa bea mai putin, sa fumeze mai putin, pentru ca factori acestia sunt agravanti pentru afectiunile pulmonare".