Supravegherea vameşilor, pentru securitatea statului Informaţii strict secrete despre „problema VĂMI"

Anul 2011 reprezintă în opinia multora anul în care sistemul „para-vamal" din România a fost decapitat, primind grele lovituri din partea Anticourpţiei. Rând pe rând, operaţiuni precum „Tabla de şah", „Portul" şi tentativele de identificare a aşa-numitei „Regine" a vămilor au reprezentat valuri de atac împotriva sistemului paralegal de vămuire a mărfurilor intrate în România, sistem instituit, potrivit procurorilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie, de înşişi lucrătorii sistemului vamal. În condiţiile în care magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi-au exprimat vehement părerea despre gradul ridicat de pericol public pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a şefilor vămilor constănţene acuzaţi de fapte de corupţie, este de menţionat că niciodată sistemul vamal românesc sau, mai bine zis, funcţionarii încadraţi în acest mecanism nu au prezentat garanţii reale în ochii autorităţilor. În contextul „iureşului anti-vămi", ZIUA de Constanţa vă prezintă modul în care vameşii erau văzuţi şi trataţi de reprezentanţii Securităţii de stat, în anul 1981.

Informaţiile dezvăluite în continuare au avut la momentul respectiv statutul de date „strict secrete", fiind transmise numai celor avizaţi, în periodicul „Securitatea", editat de Ministerul de Interne al Republicii Socialiste Române. În numărul 3 (55) din 1981 a periodicului Securitatea, a fost publicat documentarul intitulat „Necesitatea perfecţionării muncii informativ-operative în sistemul vamal, în scopul prevenirii unor fapte şi fenomene de natură să lezeze securitatea şi interesele statului", semnat de colonelul Traian Bara şi maiorul Ion Preda. „În condiţiile extinderii relaţiilor comerciale şi a cooperării economice internaţionale, ale lărgirii continue a schimburilor de valori materiale şi spirituale dintre R.S. România şi alte state, s-au intensificat acţiunile serviciilor de spionaj şi ale altor cercuri şi elemente ostile din străinătate de natură să lezeze securitatea şi interesele ţării noastre, prin încălcarea legilor şi a altor acte normative, inclusiv a celor care reglementează regimul vamal", se arată la începutul articolului. Este de menţionat de la bun început că intensificarea supravegherii lucrătorilor din sistemul vamal a fost integrată de reprezentanţii Securităţii în operaţiunea devenită cunoscută drept „problema VĂMI".

Securitatea şi Problema VĂMI

„Politica vamală a RS România, parte integrantă a politicii interne şi externe a partidului şi statului se înscrie ca un important mijloc de stimulare a dezvoltării şi modernizării producţiei interne, extinderii participării României la diviziunea internaţională a muncii", se arăta în Codul vamal al Republicii Socialiste România. Legat de Particularităţile privind sfera de întindere a supravegherii informative şi planul de căutare a informaţiilor în problemă, dezbătute de cei doi autori ai documentarului, situaţia era clară. Diferită puţin de situaţia actuală, în care iureşul anti-vămi a vizat lucrătorii corupţi ai sistemului, operaţiunea Securităţii „Problema VĂMI" viza persoanele din sistemul vamal care „sunt cunoscute cu antecedente politice reacţionare şi penale, se manifestă ostil la adresa politicii partidului şi statului, au rude şi relaţii în străinătate sau sunt preocupate să realizeze legături suspecte cu unii străini ori încalcă prevederile HCM nr. 18/1972 privind stabilirea relaţiilor cu cetăţenii străini". De asemenea, erau supuse unui atent control şi vameşii care „îşi creează relaţii neprincipiale cu persoane care trec frontiera, fac parte din culte sau secte religioase ori au rude şi cunoştinţe în această situaţie, dau dovadă de superficialitate în control, comit abateri disciplinare ce pot favoriza săvârşirea de acţiuni ostile, producerea unor stări de pericol şi fenomene negative de natură să lezeze securitatea statului". De altfel, nu este de trecut cu vederea că majoritatea lucrătorilor vamali erau membri de partid.

Supraveghere în afara locului de muncă

Dar pentru că suspiciunile autorităţilor fuseseră ridicate în ultimul timp, simpla supraveghere a vameşilor nu mai era de ajuns. În acest sens, colonelul Bara şi maiorul Preda au stabilit în respectivul documentar că în vederea cunoaşterii temeinice a personalului vamal era necesar să se extindă supravegherea informativă şi în afara locului de muncă. Pentru buna desfăşurare a supravegherii respective, Securitatea urma să aibă o colaborare desăvârşită cu celelalte organe ale Ministerului de Interne care desfăşurau activităţi informativ-operativă. Se punea accentul pe organele de investigaţii, organele de miliţie - sectoriştii în mediul urban şi şefii posturilor de poliţie în mediul rural. „Activitatea de supraveghere informativă în sistemul vamal se efectuează pentru a se cunoaşte în timp util: faptele şi evenimentele ce se produc în vămi sau în legătură cu activitatea vamală, de natură să pericliteze securitatea statului, în scopul prevenirii consecinţelor negative ce se pot produce şi al identificării persoanelor care pun la cale comiterea unor asemenea acte", se arată în documentarul „problema VĂMI". Supravegherea se pare însă că a dat roade, iar reprezentanţii Securităţii au identificat mai multe probleme cu sistemul vamal. Acestea erau încercări de introducere ilegală în ţară a unor arme, muniţii, materiale explozive, substanţe toxice şi chiar stupefiante, încercări de introducere în România a unor materiale de „propagandă ostilă statului nostru de diferite nuanţe (...), paşapoarte false, materiale cu caracter pornografic", dar şi altele.

„Coruperea lucrătorilor vamali"

„Un grad de periculozitate deosebit îl prezintă pentru securitatea statului încercările unor elemente duşmănoase de a se folosi de transporturile TIR", se arată în documentar. „Faptul că mijloacele de transport respective sunt controlate vamal numai la locul de încărcare şi de destinaţie, cu excepţia unor cazuri deosebite din care rezultă suspiciuni întemeiate, reclamă o prezenţă activă a aparatului nostru în asemenea puncte", erau de părere colonelul Traian Bara şi maiorul Ion Preda. Celelalte aspecte alarmante semnalate la vamă erau încercări de scoatere din ţară a unor materiale şi documente secrete, tentative de trecere frauduloasă a frontierei „prin coruperea unor lucrători vamali", încercări de a scoate sume mari de bani din ţară, metale şi pietre preţioase, bunuri de mare valoare care făceau parte din patrimoniul cultural naţional, dar şi bunuri de contrabandă. Foarte interesant, este demn de toată atenţia că suspiciuni de corupţie asupra vameşilor planau încă din acele vremuri: „Pentru realizarea intenţiilor lor, infractorii încearcă, şi uneori chiar reuşesc, să corupă pe unii lucrători vamali, antrenându-i în activitatea infracţională". În acest context, în documentar se arată că „avându-se în vedere problemele cu care se confruntă organele de securitate în sistemul vamal, precum şi necesitatea perfecţionării întregii activităţi în scopul traducerii în practică a Planului de măsuri aprobat de Biroul executiv al Consiliului de conducere al Ministerului de Interne, este necesar ca în continuare să se întreprindă măsuri hotărâte". Iar printre aceste măsuri se numărau prevenirea atragerii şi folosirii la „acţiuni duşmănoase" a personalului din sistemul vamal de către serviciile de spionaj, organizaţiile neofasciste, terorist-diversioniste, naţionalist-iredentiste, cultice ori sectante, „de către oficinele de propagandă ostile ţării noastre, precum şi de elemente din interior cu intenţii infracţionale".

Vameşii, „spionaţi" cu 15% mai mult

De asemenea, măsurile urmau să vizeze prevenirea trecerilor frauduloase a frontierei, scurgerile de informaţii, depistarea oricăror canale sau sisteme de legătură clandestine care ar putea fi facilitate de tranzitul internaţional de persoane, bunuri ori mijloace de transport, dar şi „prevenirea oricăror prejudicii ce ar putea fi aduse prin încălcarea normelor legale, acte de neglijenţă sau corupţie de către personalul care-şi desfăşoară activitatea în sistemul vamal". Concret, Securitatea urma să sporească acţiunile de verificarea şi supraveghere a vameşilor, să înlăture accesul persoanelor cu probleme de securitate sau miliţie în sistemul vamal, dar şi să completeze reţeaua informativă din „problema VĂMI", astfel ca până la sfârşitul anului 1981 să se înregistreze o creştere cu cel puţin 15% faţă de sfârşitul anului 1980. „Sunt necesare acţiuni miliţieneşti care să conducă la descoperirea canalelor de scurgere a unor bunuri şi valori, identificarea şi lucrarea grupurilor de infractori străini şi români care procură pe căi ilicite argint industrial, cositor, piese de schimb pentru tractoare, autocamioane etc., monedă românească, mijloace de plată străine, metale şi pietre preţioase, confecţii, alte bunuri, în scopul trecerii ilegale peste frontieră". Nu în ultimul rând, se mai arată că „pe baza informaţiilor ce se vor obţine este necesar să se iniţieze independent şi în cooperare cu organele de securitate, controale economice, anchete, percheziţii, alte acţiuni pentru prevenirea şi combaterea infracţiunilor şi contravenţiilor săvârşite de către personalul vamal şi celelalte categorii de persoane din sfera de competenţă".