Uriasul

Demisecul Zilei

O zi de lucru obisnuita la Consiliul Local din Cluj incepe intr-o atmosfera foarte elevata, presarata cu dialoguri de un inalt continut cultural. Dupa ce ciocaneste zece minute la usa cu pantofii, primarul Funar reuseste sa apese pe clanta cu fundul, usa se deschide si el se rostogoleste in incapere, intr-un nor de carti, albume, reviste, cataloage si brosurele de arta pe care le-a adus la sedinta, pentru documentare. Abia atunci, un consilier mai lingau se osteneste sa isi schimbe pozitia, il culege de pe jos si-l saluta, urland - ca sa fie sigur ca-i auzit: "scuze, sefu`, eram prinsi intr-un breistorming si nu te-am auzit cand bateai". Funar se uita-n incapere si se apuca de par: consilierii pusesera pe tribuna doua duzini de ventilatoare spre care-si ingramadisera capetele, incercand sa-si pastreze echilibrul sub vijelia astfel starnita. "Capete seci", tuna Funar, ca sa poata fi auzit, "nu la asta ma refeream data trecuta, cand v-am vorbit despre furtuna de idei!". Consilierii, spasiti, se pun in patru labe, unii pentru a-l ajuta pe primar sa-si stranga documentatia, altii pentru a-si cauta smocurile de par pe care ventilatoarele le-au smuls de pe craniile mai infierbantate. "Sefu`, ai vazut filmul Amelie?", incearca unul, impaciuitor. Funar sta in cumpana: daca recunoaste ca nu l-a vazut, se pune in inferioritate; dar risca sa se faca de ras daca pretinde ca stie despre ce-i vorba. Asa ca face o grimasa plictisita: "treci la subiect, ca n-avem timp de taclale. Unde bati?". Incurajat, consilierul se asaza in fund si-ncepe sa-i povesteasca, hlizindu-se: "stii faza aia cu piticul de gradina pe care-l tot plimbau de colo-colo? Ma gandeam sa facem si noi cateva mii, sa umplem parcurile cu piticoti!". Apoi, vazand strambatura primului edil, adauga repede: "da-i vopsim in culorile nationale, fireste! Caciulite rosii, hainute galbene si cizmulite albastre!". Funar se stramba: "ba, v-ati tampit? Adica romanii sunt niste pitici? Or sa moara ungurii de ras". Consilierul se-agata de idee: "pai si? ce-ar fi rau in asta?". Funar se enerveaza si-o taie scurt: "mie sa-mi faceti niste uriasi in culorile astea, apoi n-aveti decat sa va vopsiti piticotii in culorile ungurilor!". Consilierii se scarpina-n cap, apoi unul indrazneste: "seful, e prea pe fata, hai sa gasim altceva, mai subtil!". Se pun toti in fund si rasfoiesc la reviste, mimand concentrarea. Apoi unul vede o reproducere dupa David a lui Michelangelo si exclama: "uite, tati, aici! Sa facem un piticot urias, ca asta, cu mici modificari, pe ici pe colo, sa priceapa cu totii aluzia!". Ceilalti se uita la Funar, pe sub gene, sa vada daca-i surade ideea. Unul isi face curaj si incearca: "da, sa-i ridicam o statuie taranului roman!". Unul de langa el adauga, imediat: "dar nu-l lasam asa despuiat, ca o sa creada lumea ca n-are de nici unele. Il imbracam in costum national!". Imediat sare altul, cu o completare: "Iar in loc de prastie, sa tina o furca! Sa priceapa ungurii aluzia!". Surescitat, cineva adauga: "iar in mana cealalta sa tina un streang, sa fie mai clar!". Imediat mai vine-o idee: "iar in streang sa atarne un ungur, mititel, sa fie mesajul limpede!". Toate privirile se indreapta acum spre Funar. Primarul se ridica solemn de pe podea, isi scutura pantalonii si spune: "bine, o facem. Dar sa schimbam ungurul zilnic, ca altfel e prea subtil".