Cresterea economica si ascensiunea Chinei

La 30 de ani după iniţierea reformelor care au deschis China către lume, suntem martorii unei continue şi rapide creşteri economice.

Reformele şi deschiderea către lume au dus la stabilirea unui sistem economic eficient şi a asigurat dezvoltare economică şi prosperitate naţională. Un „Raport pe tema studiului dezvoltării şi reformei", compilat de Institutul de Cercetare a dezvoltării şi a reformei, poate induce în eroare dacă nu se ia în considerare dezvoltarea productivităţii. Acest „raport general" vorbeşte în principal despre cum să înţelegi „Creşterea rapidă" şi despre „Evoluţia economiei Chinei".

Evaluarea dezvoltării economice a Chinei, conform „Teoriei decolării"

„Teoria decolării" a fost inventată de Walt Whitman Rostow, un binecunoscut economist american. În 1960, Rostow argumentează teoria „Etapelor de creştere economică" în cartea „Etapele creşterii economice: Un manifest non-comunist". În cadrul acestei teorii, este posibilă identificarea tuturor societăţilor şi împărţirea acestora în următoarele categorii: ştiinţă şi tehnologie, dezvoltare industrială, structură industrială şi dimensiune economică. Caracteristicile de dezvoltare a sectoarelor dominante se pot împărţi în şase categorii: societatea tradiţională, precondiţii pentru „decolare", „decolarea", calea spre maturitate, etapa consumului în masă şi căutarea calităţii vieţii.

În societatea tradiţională nu există ştiinţă şi tehnologie moderne, iar viaţa este dominată de agricultură.

Precondiţiile decolării reprezintă o perioadă de tranziţie între societatea tradiţională şi etapa „decolării" în care creşterea producţiei agricole este de o importanţă semnificativă, iar industria este dominată de producţia de alimente, băuturi, tutun şi ciment.

În etapa de „decolare", creşterea poate fi întâlnită în diverse sectoare. Forţa de muncă, angajată predominat în agricultură până atunci, abandonează acest domeniu în favoarea căutării unor slujbe la oraş, care să le ofere posibilitatea de a obţine venituri mai mari. Sectorul consumabilelor de scurtă durată (cu ar fi textilele) devine dominat.

În perioada de maturitate, după decolare, economia va cunoaşte o continuă dezvoltare. În timpul acestei perioade, ţara va avea o evoluţie tehnologică suficientă pentru a-i permite să fabrice ceea ce doreşte, cum ar fi chimicale grele, oţel, mecanisme şi îngrăşăminte.

În categoria consumului în masă, industria este extrem de dezvoltată, iar industria consumabilelor durabile (cum ar fi industria auto) devine un sector dominant.

În etapa îmbunătăţirii calităţii vieţii, sectoarele reprezentate de servicii dedicate îmbunătăţirii calităţii vieţii sunt dominante.

Dintre cele şase etape, cea a decolării este cheia. Etapa decolării este perioada în care o economie tradiţională se transformă într-una modernă, de mare viteză. Este momentul hotărâtor de trecere de la economia nedezvoltată.

Teoria lui Rostow are o importantă semnificaţie pentru că permite ţărilor mai puţin dezvoltate să-şi accelereze dezvoltarea. În perioada 1960 - 1970, patru ţări din Asia s-au dezvoltat cu succes pe o perioadă de 20 de ani. Succesul acestora confirmă teoria „Stadiilor de creştere economică". De la iniţierea reformelor şi de la deschiderea către lume, China s-a dezvoltat în conformitate cu această teorie. În lumina acestor considerente nu putem decât să ne întrebăm în ce etapă se află acum China? Cât mai este până ce China va „decola"? Pentru a înţelege această chestiune, trebuie ca mai întâi să scanăm situaţia actuală a dezvoltării economice din China.

De-a lungul ultimelor trei decenii, China a cunoscut o creştere economică continuă şi constantă, cu o rată medie a creşterii anuale ce a atins aproximativ zece procente. În 2007, China a cunoscut o creştere economică de 11,4 procente, cea mai mare din secolul XXI, comparată cu o medie anuală de 9,8%, care a predominat în ultimii 30 de ani. Conform calculelor ratei de schimb între RMB şi dolarul american, valoarea produsului intern brut (PIB) al Chinei s-a menţinut la 3.400 miliarde de dolari (24.661,6 miliarde Yuani) şi aproape că a depăşit Germania, prin urmare devenind ţara cu cea mai mare economie din lume. Venitul Chinei a fost de 5.100 miliarde de dolari; rezervele în monedă străină au atins 1.528,25 miliarde de dolari, având o creştere netă de şase procente, ceea ce a făcut din China numărul unu mondial, trei ani consecutiv. Importurile şi exporturile s-au ridicat la 2.173,83 miliarde de dolari (din care exporturi de 1.218,01 miliarde de dolari, cu o creştere de 25,7% şi importuri de 955,82 miliarde de dolari, cu o creştere până la 23,5%, cu un surplus de 262,2 miliarde), plasând China pe locul 3 în lume.

Conform informaţiilor de la FMI, China a depăşit Statele Unite în ceea ce priveşte creşterea economică globală.