Sase decenii de constructie economica Dezvoltarea este principiul fundamental (galerie foto)

Republica Populară Chineză (RPC) va celebra cea de-a 60-a aniversare. În istoria naţiunii chineze, realizările poporului chinez în cei 60 de ani de construcţie constituie cel mai strălucitor capitol, prin transformarea unei Chine sărace şi subdezvoltate într-o societate înstărită. Sub conducerea Partidului Comunist Chinez, sute de milioane de chinezi au muncit din greu pentru a explora drumul dezvoltării socialiste cu caracteristicile chineze. În particular, în ultimii douăzeci şi ceva de ani, China a avut multe realizări extraordinare în construcţia modernă. Prin reformă şi deschidere, a realizat vechiul vis de a construi o ţară prosperă, cu oameni înstăriţi, şi a revitalizat naţiunea chineză.

Schimbări grandioase

Pentru mulţi oameni, de aceeaşi vârstă cu RPC, creşterea lor a fost comparabilă cu direcţia de dezvoltare a Chinei. În 2004, o femeie în vârstă de 55 de ani, Gesamg Chudrun, spunea: „În aceşti ani, oamenii s-au îmbogăţit, şi-au permis să mănânce din belşug şi au putut să-şi schimbe aparatura din casă, din când în când. Consumul la care nici nu îndrăzneam să ne gândim în trecut este acum parte din viaţa de zi cu zi".

În perioada de început a RPC, „înţelepţii" din vest preziceau: „China nu se poate ridica ea însăşi, independentă". La vremea aceea, producţia totală de cereale era de doar 100 de milioane de tone. Chiar şi o bucată de oţel laminat de bună calitate şi un cui de fier pentru construcţii trebuiau importate. Proporţia dintre producţia industriei şi cea a agriculturii era de 3:7. Procesul tehnologic era subdezvoltat.

De-a lungul celor 60 de ani de eforturi, economia a suferit mari schimbări. Producţia anuală a principalelor produse din industria principală şi din agricultură, cum ar fi cereale, bumbac, ulei, carne, cărbuni, oţel şi ciment, a crescut până la locul întâi mondial. Structura industriilor primare, secundare şi terţiare a tins să devină raţională. Diferenţa dintre regiunile estice, centrale şi vestice este redusă gradual. Autostrăzi întretaie toată ţara şi fiecare sat are acces la şosea. Aeroporturile şi porturile deschise sunt aglomerate. Ştirile cu privire la dezvoltare s-au răspândit repede prin cele patru proiecte majore: Calea ferata Qinghai - Tibet, conducta de gaze naturale vest-est, reţeaua de electricitate de la vest la est şi devierea de apă de la sud la nord. În 2003, PIB-ul a depăşit 11.600 miliarde de Yuani, iar pe cap de locuitor a depăşit 1.000 de dolari, simbolizând ieşirea Chinei din rândul ţărilor cu venituri mici şi că economia naţională a făcut un pas uriaş. Economia brută a Chinei s-a clasat pe locul şapte, valoarea comerţului exterior - pe locul patru, rezervele de monedă - pe locul doi, iar după capitalul străin investit - pe primul loc în lume.

Necesităţile de bază ale populaţiei stau mărturie a puterii naţionale.

În trecut, stocurile erau epuizate repede din cauza cererii; se foloseau diverse cupoane în viaţa de zi cu zi. Locuitorii de la oraş trăiau cumpătat, cu un salariu lunar de câţiva zeci de Yuani fiecare. Peste 100 de milioane de fermieri nu aveau suficientă mâncare şi îmbrăcăminte. În zilele noastre, oamenii au spus adio hainelor „albastre, gri şi verzi" şi se îmbracă în veşminte pline de culoare. Ieşirea la restaurant devine o modă în familie. În 2003, vânzările anuale ale industriei de catering au atins peste 100 de miliarde de Yuani. Vânzarea cu amănuntul a produselor de larg consum a înregistrat peste 4.500 miliarde de Yuani. Întreaga industrie de consum a progresat rapid. Orientată iniţial doar pe asigurarea existenţei, a început să se transforme într-un consum orientat spre dezvoltare şi delectare. Creşterea consumului este dominată de automobile, case, turism, telefonie, cultură, educaţie, sănătate, în timp ce achiziţionarea pe credit a devenit o obişnuinţă.

În 2004, numărul utilizatorilor de telefoane mobile se ridica la peste 300 de milioane, iar cel al deţinătorilor de autoturisme depăşea cinci milioane. Peste 100 de milioane de persoane au călătorit în perioada sărbătorii „Săptămâna de Aur". Vânzările de obiecte de uz casnic au luat amploare. Cumpărăturile online şi cu card de credit încep să fie preferate de populaţie.

Poporul chinez s-a îmbogăţit şi trăieşte o viaţă mai bună. Numărul total al angajaţilor a atins 740 de milioane. Aproximativ 80 de milioane de slujbe noi s-au adăugat în ultimii zece ani. Balanţa depozitelor de economii ale locuitorilor din mediul urban şi rural este de peste 1.200 de miliarde de Yuani. Se estimează că aproximativ 100 de milioane de familii au putere de cumpărare medie. În 2003, venitul pentru consum pe cap de locuitor, în mediul urban, însuma 8.742 Yuani, iar al fermierilor - 2.622 Yuani. În ultimii 60 de ani, au existat întâmplări nefericite, frustrări şi turnuri nedorite în construirea economiei Noii Chine, dar comuniştii chinezi nu au încetat să se întrebe „ce este socialismul" şi „cum se construieşte socialismul", căpătând o înţelegere profundă a regulilor construcţiei socialiste. Sărăcia nu însemna socialism; iar fără liberalizare şi dezvoltare a productivităţii sociale şi ridicare a standardelor de viaţă ale populaţiei, nu s-ar fi putut vorbi despre avantajele socialismului. Din experienţă, China a aflat că, pentru a construi socialismul, trebuie să se concentreze pe construcţia economică, liberalizare şi dezvoltare constantă a productivităţii.