Scandalul pentru bijuteriile confiscate a ajuns la BNR

Tarati pe drumuri pentru bunurile proprii

Un constantean se lupta de ani de zile cu Banca Nationala a Romaniei, cu Banca Nationala sucursala Constanta si cu Statul Roman pentru recuperarea unor bijuterii confiscate * Lupta sa cu aceste institutii, dar si cu altele, dureaza de imediat dupa Revolutie, adica exact de cand a crezut el ca se vor schimba lucrurile * Lui Ismail Chemaledin Militia i-a confiscat in anul 1971 bijuterii care acum ar valora peste 50 miliarde de lei * Aceasta numai pe inventarul facut de militie, pentru ca mai sunt si alte cateva bijuterii, dintre care numai o moneda ar valora, potrivit expertilor, intre sase si sapte milioane de dolari fiecare * Printre bijuteriile care nu se afla pe inventare si Chemaledin crede ca au ajuns in mainile potentatilor vremii, se afla printre altele si cinci monede germane din anul 1852 * Instantele si BNR i-au propus petentului aur dentar de 14 karate si diferenta in lei drept despagubire insa acesta isi vrea inapoi bijuteriile * Potrivit inventarului Militiei, de la Chemaledin au fost ridicate printre altele un medalion de aur avand pe o parte efigia Maicii Domnului, un inel din aur in forma de floare, in mijlocul careia se afla 14 piese de culoare alba, prevazut cu patru sarme de aur rotunde, o pereche de butoane din aur avand in montura cinci marci germane din timpul Kaiser-ului si multe altele asemanatoare

Preluarea puterii de catre comunisti a insemnat si atacurile dure impotriva celor asupra carora se credea ca se vor gasi bijuterii ascunse. Dati pe mana autoritatilor de delatori sau oameni ai Securitatii, schingiuiti prin beciurile noilor institutii de mentinere a autoritatii statului, multi dintre cei care au avut norocul sa detina anumite valori au devenit victime sigure. Multe dintre bijuteriile confiscate nu au mai ajuns niciodata la Banca Nationala Romaniei, acolo unde normal ar fi trebuit sa fie regasite acum. De cele mai multe ori, aceasta preluare a aurului si bijuteriilor s-a facut dupa ce proprietarii lor au fost torturati, mergandu-se pana la strangerea cu usa a degetelor, la batutul cu piciorul scaunului, si cate si mai cate astfel de tehnici diabolice. Dupa ce ca atunci averea le-a fost luata cu japca, oamenii sunt si acum purtati pe drumuri, pentru ca recuperarea aurului este anevoioasa si greu de realizat. In anul 2002, Executivul si Parlamentul au emis trei acte normative cu referire expresa la inapoierea aurului preluat abuziv de catre stat, ultimul fiind Legea numarul 261, care spune, printre altele, ca "persoanele fizice si juridice ale caror obiecte din metale pretioase au fost preluate abuziv, cu incalcarea reglementarilor in vigoare, de dupa anul 1946 si pana in anul 1990, pot solicita restituirea acestora instantelor de judecata de la domiciliul reclamantului, in termen de un an de la intrarea in vigoare a ordonantei". Metalele pretioase sunt, in baza celor prevazute de actul normativ la care faceam referire, aurul, argintul, platina, osmiul, rhodiul, iridiul si paladiul, care au un continut de cel putin 96% metal pretios fin. In cazul obiectelor care nu se mai regasesc fizic, fiind topite sau valorificate, solicitantii vor primi despagubiri, in limitele stabilite de Banca Nationala a Romaniei.Lupta pentru aurIn baza actului normativ in cauza, toti cei care au crezut ca sunt indreptatiti sa solicite restituirea aurului au putut face acest demers doar pana la 31 decembrie acelasi an. De la intrarea in vigoare a actului normativ, deci de la 1 ianuarie 2003, numai cateva zeci de constanteni si-au intocmit dosare pentru a-si putea recupera bijuteriile confiscate de stat. Specialistii spun ca, in realitate, numarul acestora este mult mai mare, ajungand la circa doua mii, iar cantitatea de bijuterii confiscate depaseste cateva sute de kilograme de aur. In randul celor aflati in aceasta situatie, cei mai multi sunt tigani, dar si turci, macedoneni, evrei, armeni si romani. Un astfel de dosar nu este deloc usor de intocmit, mai ales ca multi dintre tigani nu stiu nici pic de carte si nici nu si-au pastrat, daca au avut totusi vreodata, procesele-verbale de confiscare. Tiganii chiar si-au tocmit avocati, sperand ca in felul acesta vor avea din nou ce le-a furat statul comunist. Din numarul de dosare inaintate instantelor, pana in prezent, doar cateva dosare au fost respinse ca ramase fara obiect, foarte putine admise, grosul acestora fiind in curs de solutionare. Mai mult ca sigur este ca multi dintre cei care si-au intocmit dosarele de recuperare se vor alege doar cu praful de pe toba si cu o experienta amara in ceea ce priveste dreptatea pe care o impart magistratii nostri. Printre cei aflati in aceasta situatie este si constanteanul Ismail Chemaledin, de la care, potrivit inventarului efectuat de Inspectoratul Judetean de Militie intocmit la 14 mai 1971, institutia din urma i-a predat Bancii Nationale a Romaniei o serie de bijuterii preluate de la proprietar, motiv pentru care i s-a intocmit si dosarul penal numarul 1677 din acelasi an. Inventarul face descrierea amanuntita a bunurilor confiscate de la acesta, dar si de la alti trei constanteni pe unde Chemaledin le ascunsese de teama sa nu-i fie confiscate.Bijuterii fine furate de militieniAstfel, potrivit documentului intocmit de militian la vremea respectiva, au fost ridicate urmatoarele: un medalion de aur avand pe o parte efigia Maicii Domnului; un inel din aur in forma de floare, in mijlocul careia se afla 14 piese de culoare alba, prevazut cu patru sarme de aur rotunde; o verigheta din aur care are partea exterioara fara ornamentatii; un zar din aur prevazut la colturi cu tortita din aur; o verigheta din aur fara ornamentatii; o pereche de butoane din aur avand in montura cinci marci germane din timpul Kaiser-ului; o bratara din aur formata din mai multe placute ovale; un medalion din aur avand in montura efigia Maicii Domnului; un inel din aur avand in relief capul unui luptator dac; o bratara din aur avand in relief capul unui luptator dac; o bratara din aur formata din mai multe placute de forma rombica, ce se unesc intre ele la extremitati; o pereche de cercei din aur sub forma de emisfera, cu mai multe striatii sub forma de frunze; un inel din aur avand incrustata o floare. De atunci, Chemaledin se tot lupta sa-si recupereze bijuteriile confiscate, intre timp adresandu-se tuturor institutiilor care a considerat el ca il pot ajuta. Potrivit inventarului, acestuia i-au fost confiscate 140,98 grame de bijuterii, insa, in realitate, intreaga cantitate este mult mai mare, si desigur mai valoroasa. Potrivit declaratiilor lui Chemaledin din inventare ii lipseste diferenta de pana la peste o jumatate de kilogram de bijuterii estimata astazi la peste 50 de miliarde de lei. Printre piesele preluate de militie de la Chemaledin se mai afla, de exemplu, si un inel cu montura de 14 diamante, estimat de evaluatorii-experti la peste doua sute de mii de dolari, dar si cinci monede germane din anul 1852, care sunt evaluate la peste sase-sapte milioane de dolari fiecare. Pentru celelalte bijuterii, care se pare ca au ajuns in buzunarele potentatilor vremii, Chemaledin nu are documente si tot isi cauta dreptatea pe la toate institutiile statului, mai ales daca tinem seama si de impresionanta valoare a acestei averi.Nedreapta lupta dintre stat si cetateanIn prezent, Ismail Chemaledin se afla in proces cu Banca Nationala a Romaniei, cu Banca Nationala sucursala Constanta si cu Statul Roman. Lupta sa cu aceste institutii, dar si cu altele dureaza de imediat dupa Revolutie, adica exact de cand a crezut el ca se vor schimba lucrurile. Numai ca nici pentru el, dar nici pentru altii nu s-a intamplat nimic. Printre altele, Chemaledin cere de la BNR lista de inventar prin care bunurile confiscate de Militie au fost predate acestei institutii. Ei bine, tocmai aici nu vrea nimeni sa-l ajute pe Chemaledin, si acestuia i se intareste convingerea ca bijuteriile, asa cum spuneam, de o inestimabila valoare, au ajuns in mainile calailor sai. Pana acum BNR i-a oferit petentului doar aur dentar de 14 karate si diferenta in bani, dar acesta isi vrea bunurile inapoi. In acest carusel al hartiilor, Chemaledin i-a facut KO si pe cei de la Banca Nationala, care i-au raspuns, in aceeasi zi de 17 iunie 1993, prin doua adrese inregistrate una dupa alta, cu numerele 1241 si 1242, ca i-au "remis in xerocopie inventarul de depunere a acestor bijuterii la sucursala noastra remis si Procuraturii locale Constanta" (n.r. - prima adresa), pentru ca, doar cateva ore mai tarziu, sub aceleasi semnaturi ale directorului si consilierului juridic, sa i se spuna ca de fapt "bijuteriile enumerate in cerere nu sunt depuse la sucursala noastra de catre Inspectoratul Judetean de Politie". Ori, dupa ce a primit astfel de raspunsuri de-a dreptul naucitoare bietul om nu stie ce sa mai creada, facand mai departe memorii peste memorii, sperand ca, odata si odata, i se va face dreptate si isi va recupera bijuteriile confiscate.