Constanţa - Crucişătorul Potemkin

CONSTANŢA 1905 - istorii aproape uitate - Crucişătorul (cuirasatul) "Kneaz POTEMKIN TAVRICESKII" ( Броненосец " Князь Потёмкин Таврический " )

fragment din materialul cu acelaşi titlu postat la adresa:

"http://constanta-imagini-vechi.blogspot.ro/2011/07/constanta-1905-istorii-aproape-uitate.html "
Cei ce doresc o informare mai amănunţită sunt invitaţi să acceseze adresa mai sus menţionată.

moto:

"Unde există un strop de apă, te poţi aştepta la un dezastru"... (proverb rusesc)

(n.b. - se pare că ruşii sunt înţelepţi când este vorba despre proverbe...)

Apariţia crucişătorului răsculat „Potemkin" în largul coastelor oraşului Constanţa în vara anului 1905 a constituit un eveniment extrem de mediatizat. A fost totodată şi cauza unei vii emoţii în rândul populaţiei din oraş. S-au produs reacţii dintre cele mai diferite, de la o panică aproape generalizată, la atitudini de simpatie cu răsculaţii şi chiar la dorinţa de a-i ajuta. Datorită evenimentului Constanţa a fost rând pe rând destinaţia mai multor vizite guvernamentale şi ale oficialilor ruşi. După cum este cunoscut, a avut loc o debarcare în masă a marinarilor răsculaţilor, moment în care toată lumea a răsuflat uşurată. Ulterior, nava a fost predată autorităţilor ţariste.

Modul cum s-au desfăşurat evenimentele face obiectul prezentării de faţă. Pentru întocmirea materialului au fost întreprinse documentări din diverse surse (exclusiv accesibile din Internet) selectarea şi prezentarea constituind o problemă ce a încercat să facă faţă cât mai obiectiv dezideratului istoric. Pe lângă sursele cu notorietate obiectivă au fost utilizate şi cadre cu imaginile din filmul POTEMKIN a lui Serghei Mihailovici Eisenstein. Acestea cuprind în fapt viziunea regizorală a artistului fiind marcate de un subiectivism caracteristic autorului. Printr-o încercare de combinare echilibrată a obiectivului cu subiectivul s-a urmărit redarea evenimentului "POTEMKIN - Constanţa 1905" în felul cum urmează:

...

Presa vremii făcea referiri la evenimentele de la Constanţa în raport cu posibilităţile de informare ale redacţiilor. Unele informaţii au avut elemente eronate în raport cu realitatea. De aceea în continuare sunt anumite semne ce indică inadvertenţe consemnate în articolele consultate.

Un episod delicat care a creat chiar o situaţie încordată în portul Constanţa s-a petrecut în luna iunie (27) a anului 1905, când în radă au ancorat trei nave (?!!!) de război ale flotei ruse din Marea Neagră: cuirasatul „Cneaz Potemkin Tavriceski" şi torpiloarele „Tuapse"(?!!!) şi „Flag"(?!!!), Bastimentele din Flota ţaristă a Mării Negre aduceau cu ele o situaţie inflamată, marinarii se ridicaseră împotriva ofiţerilor de pe cele trei nave, aceasta şi pe fondul convulsiilor politice din ţara lor de origine. Despre primele momente "Jurnalul" consemnează: „Cunoscându-se evenimentele revoluţionare din Rusia şi verificându-se datele semnalate cu documentele ce se dispune asupra caracteristicilor bastimentelor streine s'a stabilit fără dificultate că acest bastiment era Quirasatul Kneaz Potemkin Tavticeski cel mai mare şi mai puternic vas al Marinei Ruse din Marea Neagră şi al cărui echipaj se revoltase" (n.b. - Ca şi în prezent, şi la data respectivă presa proceda în a furniza informaţii fără să verifice temeinic obiectivitatea acestora. În anul 1905 la Constanţa au sosit 2 (două) nave la bordul cărora se aflau marinarii răsculaţi: „Cneaz Potemkin Tavriceski" şi nava de sprijin a acestuia torpilorul "Izmail" având ca număr de bordaj 267)

Deşi anunţaseră apropierea de portul Constanţa pentru înnoirea proviziilor, pentru căpitanul-comandor Constantin Bălescu (comandant al Diviziei de Mare) a devenit clar că trebuia să gestioneze în fapt o criză mai puţin obişnuită. În sensul politicii statului român se dorea evitarea debarcării marinarilor revoluţionari în portul Constanţa şi, în acelaşi timp, o rezolvare care să nu lezeze nici partea rusă.

Prevalându-se de inexistenţa unui tratat de extrădare cu Rusia care să fie consemnat în „codul internaţional", la ordinele primite de la guvernul de la Bucureşti şi după o consultare de urgenţă cu Palatul Peleş, căpitan-comandorul Constantin Bălescu a garantat viaţa şi libertatea celor aproape 800 de marinari ruşi, membri ai echipajelor răsculate. În primă instanţă au fost eşuate tratativele existând chiar o acţiune de intrare în forţă a torpilorului rusesc în port. Crucişătorul "Elisabeta" a deschis focul şi navele ruseşti au părăsit rada portului îndreptându-se spre Feodosia. Ca în toate porturile Rusiei Potemkin şi nava sa de sprijin nu putea să găsească asistenţa cerută. Urmare a acestui fapt cele două nave s-au înapoiat la Constanţa acceptând condiţiile dictate de România. Ulterior, cuirasatul rus a fost preluat de marina română şi armat cu echipaj românesc, arborând pavilionul naţional, în timp ce marinarii ruşi au fost convinşi de locotenent-comandorul Nicolae Negru, căpitanul portului Constanţa, să debarce. La 26 iunie (?!!!) a avut loc predarea cuirasatului „Potemkin" autorităţilor ruseşti, şi anume celor două cuirasate şi patru contratorpiloare ruseşti care sosiseră în acea zi în portul românesc şi care, două zile mai târziu, au părăsit apele naţionale ale României

La finalul crizei aceeaşi gazetă concluzionează: „Astfel s-a terminat acest eveniment extraordinar care a produs o situaţie unică din punct de vedere internaţional, fără nici un incident cu toate că ordinile superioare s'au executat întocmai, graţie în parte fermităţii autorităţilor dar mai cu seamă moderaţiunei şi dorinţei de ordine faţă cu streinii a acestor oameni, care au fost un obiect de groază pentru guvernul şi conaţionalii lor. Ei au declarat şi au ţinut să probeze că fac tot posibilul să câştige încrederea şi simpatioa opiniunei publice europene. Astfel, în împrejurările disperate în care ei se găseau şi faţă cu slaba noastră forţă de rezistenţă, dacă se decideau a întrebuinţa forţa formidabilă ce o aveau în mânile lor, s'ar fi produs un dezastru pentru oraş şi ţară, rămânând numai consolaţiunea că cei însărcinaţi a face să se respecte dreptul şi cinstea ţării şi-au făcut datoria în mod conştiincios" (n.b. - anumite acţiuni sunt datate fără a se specifica modul cum erau încadrate în calendarul de la acea vreme. Pentru cele mai multe state europene se folosea calendarul pe stil nou, pe când în Russia rămăsese în uz calendarul pe stil vechi)

Epopeea CONSTANŢA.

Sâmbătă - 1 iulie 1905 - orele după-amiezii - Potemkin a părăsit rada Odessa. În port nu s-a făcut cunoscută destinaţia navei. Oficialii de la St. Petersburg au informat pe ambasadorul rus de la Bucureşti, Lermontov, că este posibil ca Potemkin să se îndrepte către Constanţa. Acesta la rândul său l-a informat pe Căpitanul N.N. Banov, comandantul transportorului "Psezuape" ce se andocase pentru lucrări curente pe docurile de la Constanta. Între Căpitanul Banov şi Comandorul Nicolae Negru, comandantul portului, a avut loc o discuţie de informare.

Duminică - 2 iulie 1905 - orele 07.30 - Nicolae Negru însoţit de un locotenent de pe crucişătorul "Elisabeta" a sosit la bordul lui Potemkin unde a luat la cunoştinţă despre situaţia navei şi a echipajului. Comitetul revoluţionar de pe Potemkin solicita refacerea plinurilor şi proviziilor pentru echipaj.

Lista de necesităţi a navei cuprindea: 400 t. cărbune, 200 kg. ulei lubrefiant maşini, 200 l. vin, jumătate de carcasă de vită, provizii pentru 3 zile de pâine şi apă de băut, 14 kg tutun, 15 kg ţigări de tutun răsucit.

Comandorul Negru invocând necesitatea clarificării situaţiei de către oficialii de la Bucureşti a lăsat echipajul de pe Potemkin într-o aşteptare tensionată. Nava a rămas ancorată la radă în aşteptarea hotărârii guvernului român. Fiind duminică, timpul necesar comunicărilor era mai lung şi deciziile au fost adoptate cu dificultate. Au avut loc schimburi intense de telegrame. Căpitanul N.N. Banov de pe nava de transport rusească a încercat din iniţiativă proprie să intre în contact cu marinarii revoltaţi de pe Potemkin. Comitetul revoluţionar a decis să nu i se permită accesul la bord. Pe timpul nopţii de duminică spre luni marinarul Rakitin de pe Potemkin părăsind înot nava l-a informat pe comandorul Negru Nicolae despre situaţia de la bordul crucişătorului. El a raportat că există confuzie în rândurile celor peste 730 de marinari. Doar un număr de circa 50 susţin cu vehemenţă revolta. Cei mai mulţi sunt ezitanţi, mai ales în urma ultimelor evenimente din Odessa şi a lipsurilor resimţite tot mai acut iar circa 150-200 de marinari sunt total ostili răsculaţilor. Căpitanul portului Constanţa a luat act de informarea primită şi a raportat ierarhic. Între timp de la Bucureşti ministrul de război, generalul Manu, a ordonat sa nu i se dea echipajului rus nici un fel de alimente şi combustibili şi să nu permită navelor ruseşti accesul în port. În cursul nopţii de duminică starea mării s-a înrăutăţit şi torpilorul "Izmail" a încercat să forţeze intrarea în port calităţile sale nautice fiind improprii situaţiei. Crucişătorul Elisabeta a deschis foc de avertisment şi torpilorul rus s-a retras.

Luni 3 iulie 1905 - orele 07.30 - urmare a refuzului categoric al autorităţilor româneşti de a oferi asistenţă, crucişătorul Potemkin a ieşit la larg şi părăsind rada Constanţa, s-a îndreaptat mai întâi către sud pentru a simula o plecare spre Istambul, după care, a schimbat cursul spre Feodosia, cel mai puţin fortificat dintre porturile ruseşti de la Marea Neagră.

2 iulie 1905 (20 iunie - stil vechi) - Prima sosire a crucişătorului POTEMKIN la Constanţa - "Potemkin" şi "Izmail" la radă în faţa intrării în port în aşteptarea răspunsului oficialităţilor.

Locotenent Comandorul Nicolae Negru - Căpitanul Portului Constanţa

Constantin Bălescu (n. 12 ianuarie 1864 d. 1929) comandant al Marinei Militare Române (Şeful Serviciului Marinei din Marele Cartier General 1918-1920).

În anul 1905, căpitan-comandorul Constantin Bălescu a fost numit în funcţia de comandant al Diviziei de Mare şi al crucişătorului "Elisabeta". S-a remarcat prin măsurile luate în legătură cu prezenţa la Constanţa a navelor ruseşti răsculate, crucişătorul „Potemkin" şi torpilorul „Flag" (Izmail).

Consemnări din "Jurnalul de acţiuni de luptă al Diviziei de Mare": «...La bordul crucişătorului „Elisabeta" s-au alarmat posturile de luptă, au fost încărcate tunurile de mare calibru şi puse în stare de intervenţie rapidă. Nava a fost pregătită pentru un eventual conflict armat (activităţi specifice luptei pe mare). S-a şi tras asupra torpilorului „Flag". Comandantul crucişătorului „Elisabeta" căpitan comandorul Bălescu C. a participat la tratativele duse cu conducătorii marinarilor răsculaţi reuşind să evite producerea unui mare dezastru.» Inspectorul Marinei comandorul Koslinsky Emanuel îl nota în noiembrie 1905 astfel: „S-a distins prin a negocia cu ocazia incidentului sosirii vaselor răzvrătite ruseşti la Constanţa, pentru care a fost decorat cu ordinul „Coroana României" clasa a III-a. Îndatoririle sale de şef de corp le îndeplineşte bine".

03 iulie 1905 - 07.30 - "Potemkin" şi "Izmail" urmau să părăsească apele teritoriale ale României. Înainte de a părăsi rada portului Constanţa Comitetul revoluţionar de pe "Potemkin" a înmânat Căpitanului de port Nicolae Negru un document Manifest prin care se făcea apel către "toată lumea civilizată" şi către "toate puterile europene" pentru a-şi declara intenţia de a lupta împotriva regimului Ţarului.

05 iulie 1905 (22 iunie, stil vechi) - 06.00 Potemkin soseşte în rada portului Feodosiya (Theodosyia după cum titrează unele surse). Acesta era cel mai puţin fortificat dintre porturile de pe coasta de nord a Mării Negre şi dispunea de cale ferată şi anumite facilităţi portuare. Garnizoana era relativ redusă numeric şi se afla sub comanda generalului Pleshkov. Şeful poliţiei era colonelul M. Zagoskin. Primarul oraşului Feodosyia era la acea data L.A. Durante. În oraş se afla un fort în care funcţiona o importantă închisoare militară unde începuse să fie trimişi marinarii agitatori din Sevastopol şi din alte baze militare.

Orele 08.00 - Au început tratative pentru refacerea plinurilor. Autorităţile locale au refuzat să asigure combustibil şi apă oferind totuşi marinarilor alimentele şi medicamentele solicitate.

06 iulie 1905 (23 iunie, stil vechi) - În urma refuzului autorităţilor din Feodosyia de a asigura combustibilul şi apa pentru refacerea plinurilor Matiuşenko cu un detaşament de 30 de marinari se deplasează la ţărm pentru a procura prin forţă cele solicitate. Pe cheu sunt aşteptaţi de două companii de militari din garnizoană. Marinarii sunt atraşi într-o ambuscadă şi doar 8 dintre ei se mai întorc la bordul crucişătorului. Matiuşenko este nevoit astfel să părăsească în grabă rada portului Feodosyia. Pe torpilorul "Izmail" se manifesta tot mai acut spiritul contrarevoluţionar, echipajul voind să abandoneze cauza celor de pe "Potemkin" şi să se înapoieze la Sevastopol.

Comitetul revoluţionar de la bordul crucişătorului decide ca parte din cei ce susţineau înapoierea la Sevastopol aflaţi pe torpilor să fie înlocuiţi cu marinari de pe Potemkin şi acesta să fie remorcat. Convoiul format din cele două nave ia drum de larg şi se îndreaptă din nou spre Constanţa.

07 Iulie 1905 (24 iunie, stil vechi) - "Potemkin" cu torpilorul "Izmail" la remorcă în practică marş Constanţa. Condiţii de navigaţie dificile. Vânt puternic din sud, mare agitată. Torpilorul remorcat ambarcă pachete mari de apă pe punte şi remorcajul decurge cu dificultate. Orele 20.30 - hula din ce în ce mai intensă solicită remorca. La un val puternic resimţit remorca cedează. Echipajul de pe "Izmail" pune maşina în funcţiune şi urmează cursul în bordul de sub vânt al crucişătorului. La adăpostul bastimentului torpilorul urmează cursul acestuia şi la orele 23.00 cele două nave fundarisesc ancorele în condiţii de mare agitată în rada portului Constanţa. Comunică către autorităţile portuare că acceptă condiţiile impuse anterior de partea română si solicită intrarea la adăpost în bazinul portuar. Cererea este acceptată. Cele două nave intră in port si ancorează. Marinarii de pe Potemkin insistă să nu fie predaţi autorităţilor Ţarului. Oficialii de la Constanţa sunt de acord şi sunt îndeplinite procedurile de informare a autorităţilor române de la Bucureşti. Generalul Lahovary face o bună prestaţie diplomatică. Acceptarea debarcării echipajului revoltat în România nemultumeşte Rusia, care cere insistent ca răsculaţii să-i fie predaţi. Partea română se opune predării, invocând pe de o parte reacţia opiniei publice din ţară, care nu ar accepta sub nici o formă un astfel de gest lipsit de omenie şi pe de altă parte faptul că nu exista nicio convenţie de extrădare între Rusia si România. La nivel diplomatic exista anterior doar o convenţie de reciprocitate, care nu putea fi însă invocată, pentru ca "nu se putea afirma ca, aşa cum susţine guvernul rusesc, că toţi membrii echipajului de pe Potemkin trebuie consideraţi criminali", comunica la Viena marchizul Palavicini, ataşatul diplomatic al Austro-Ungariei la acea dată de la Bucureşti

Constanţa - dimineaţa zilei de sâmbătă 08 iulie 1905 (25 iunie, stil vechi) - echipajul revoltat de pe "Potemkin" se pregăteşte să părăsească nava.

Constanţa - dimineaţa zilei de sâmbătă 08 iulie 1905 (25 iunie, stil vechi) - echipajul revoltat de pe "Potemkin" se pregăteşte să părăsească nava.

Constanţa - Duminică 09 iulie (26 iunie, stil vechi) oficialităţile locale sosesc la bord pentru a participa la slujba oficiată pe puntea crucişătorului şi activităţile legate de preluarea navei de către împuternicitul Marinei Imperiale de la Sevastopol contraamiralul S.P. Pisapevskovo . Acesta sosise la Constanţa la bordul bastimentului "Chesma" care era secondat de nava "Sinop" şi alte 4 torpiloare.

O serie întreagă de mici obiecte au devenit souvenir-uri unele fiind chiar comercializate pentru ca să fie transformate în banii trebuitori pentru un pahar serios de vodka.

Constanţa - sâmbătă 08 iulie 1905 (25 iunie, stil vechi) - Aspecte de pe timpul afluirii echipajului la uscat.

Matiuşenko surprins în fotografiile reporterilor de la marile ziare europene.

Constanţa - sâmbătă 08 iulie 1905 (25 iunie, stil vechi) - Matiuşenko surprins în fotografiile reporterilor de la marile ziare europene.

Constanţa - sâmbătă 08 iulie 1905 (25 iunie, stil vechi) - Fotografii ce au însoţit reportajele din ziarele apărute în ţară şi în străinătate.

Nava este preluata de autorităţile române, iar până la transferarea ei către Rusia, aceasta rămâne în portul Constanta, sub pavilion românesc. Însărcinatul cu afaceri rus la Bucureşti, Lermontov, protestează oficial. Generalul Iacob Lahovari, ministrul de externe, nu accepta protestul, deoarece autorităţile române trebuiau să supravegheze nava cu militari pe tot timpul cât aceasta se afla în custodia lor, iar garda româneasca nu putea sta decât sub drapelul României, nu sub cel roşu al marinarilor răsculaţi si nici sub acela al tarului. Un răspuns abil, cum abil a fost tot comportamentul autorităţilor române în acest incident. România a fost lăudata si de Ţarul Nicolae II, printr-o scrisoare trimisa lui Carol I, dar şi de V.I. Lenin. Primul pentru returnarea navei, al doilea pentru azilul acordat marinarilor (singura data când Lenin a lăudat România).

Constanţa - sâmbătă 08 iulie 1905 (25 iunie, stil vechi) - Aspecte de pe timpul afluirii echipajului la uscat.

Constanţa - sâmbătă 08 iulie 1905 (25 iunie, stil vechi) - Aspecte de pe timpul afluirii echipajului la uscat.

Constanţa - sâmbătă 08 iulie 1905 (25 iunie, stil vechi) - Sublocotenentul Alexeiev şi alţi subofiţeri de pe Potemkin ajunşi la Constanţa s-au adresat Consulatului rus pentru a pleda asupra nevinovăţiei lor şi pentru a solicita întoarcerea la Sevastopol. Solicitările lor au fost tratate cu foarte multă răceală.

Constanţa - 08-10 iulie 1905 - marinarii debarcaţi de pe Potemkin s-au cazat la diferite hoteluri şi pensiuni înainte de a părăsi oraşul. Cuvântul de ordine a fost VODKA!!!!.

Constanţa - 08-10 iulie 1905 - marinarii debarcaţi de pe Potemkin s-au cazat la diferite hoteluri şi pensiuni înainte de a părăsi oraşul. Comandantul garnizoanei, generalul Anghelescu a mărit numărul patrulelor militare din oraş şi a limitat cât mai mult circulaţia marinarilor ruşi în oraş. Cei mai mulţi dintre aceştia au preferat să se servească cu porţii generoase de vodka. Nu au existat incidente notabile în această perioada.

Potemkin pregătit pentru întoarcere la Sevastopol. Nava urma să fie luată la remorcă de către crucişătorul "Chesma". Înaintea plecării a avut loc o slujbă de sfinţire a navei oficiată de preoţi sosiţi de la Sevastopol.

Nava "Chesma" aflată sub comanda contraamiralului S.P. Pisapevskovo ancorată în bazinul portului Constanţa pregătindu-se să primească remorca de la "Potemkin".

Datorită deschiderii unor valvule de fund în compartimentul maşini de pe "Potemkin" de către marinarii revoluţionari comandaţi de Matiuşenko, nava a avut probleme de flotabilitate şi plecarea a fost amănată până în dimineaţa zilei de 10 iulie 1905.

Sfârşitul epopei - Potemkin părăseşte portul Constanţa...

"Sinop" în avangarda convoiului urmat de "Chesma" având la remorcă Crucişătorul "Potemkin". La 1 cab. travers Td. "Potemkin", torpilorul "Izmaill" (267) - Faptele au existat... istoria a fost acea ce le-a trecut în cronici.... Neal Bascomb, autorul romanului "Revolta roşie" pe pagina de gardă a cărţii sale şi-a început scrierea cu un proverb rusesc... "Unde există un strop de apă, te poţi aştepta la un dezastru"... se pare că ruşii sunt înţelepţi când este vorba despre proverbe...

Sursa foto: http://constanta-imagini-vechi.blogspot.com