Constanţa - Gara Veche - Măsura unui secol, 1860-1960

  

În 1860 la data de 4 octombrie, compania engleză Danube Railway a inaugurat linia de cale ferată Cernavodă port - Constanţa port în lungime de 65,3 km. Aceasta a reprezentat prima linie de cale ferată din Imperiul Otoman. În anul 1860 a fost inaugurată de asemenea Gara din Constanţa. În anul 1960, ca urmare a construirii unei noi gări la vest de cea veche, gara oraşului ridicată în 1860 şi-a încetat existenţa şi a fost demolată.

 

În 1856 a devenit foarte necesară construirea unei comunicaţii între Cernavodă şi Constanţa. Iniţial s-a avut în vedere construirea unui canal navigabil dar s-a optat pentru calea ferată deoarece se putea realiza cu o cheltuială rezonabilă.

 

Pe 1 septembrie 1857, Sir John Trevor Barklay, un investitor englez, acţionând în calitate de reprezentant al unui grup londonez format din Thomas Wilson, Cunard, Price, Paquet, Lewis şi Newall au încheiat o înţelegere cu guvernul turc, obţinând permisiunea de a construi o cale ferată între Constanţa şi Cernavodă.

  

Documentul a avut două versiuni, una franceză şi una turcă, şi a devenit valabil graţie unui firman semnat de sultanul otoman Abdul Medjid (1839-1861). Concesiunea avea o durată de 99 de ani, începând cu data de la care calea ferată era dată în exploatare.

 

Boghas Keni - Cernavodă - De aici începea calea ferată

 

Küstendje - Constanţa - Capătul "terminus" ai celor 65,3 Km de cale ferată

 

Constanţa modernă a fost construită având ca început clădirile ridicate de englezi pentru corpul tehnic şi funcţionarii companiei. Se observă din plan suprafaţa concesionată şi denumirea de "NEW TOWN" (oraşul nou)

  

Partea engleză apărea în document cu denumirea „Compagnie du chemin de fer Imperial Ottoman du Danbe et de la Mer Noire", care a fost denumită apoi în mod oficial „Danube and Black Sea Railway Kustendje Harbour Company Limited" (DBSR).

  

Iniţialele apăreau atât pe trenuri, borne kilometrice, cât şi pe timbrele poştale emise cu această ocazie.Compania englezească DBSR a folosit atât portul, cât şi linia ferată, controlând toate operaţiunile de export-import derulate. Pe 10 decembrie 1882, statul român a cumpărat de la DBSR linia de cale ferată, împreună cu aproape 100 de vagoane de marfă.

 

Gara Veche era amplasată exact pe locul actualului sediu comun al Primăriei-Prefecturii-Consiliului Judeţean Constanţa. Până în anul 1960, strada Prelungirea Traian, nu exista. Pe toată latura de vest a bulevardului Tomis, de la Hotel Grand şi până la Hotelul Central (Pescarul) exista un parc care se numea, firesc, Parcul Gării.

  

Din punct de vedere arhitectonic clădirea avea un aspect absolut funcţional fără elemente de decoraţiuni exterioare.

 

Transportul călătorilor în oraş şi dinspre oraş era asigurat de birje.

 

Imagine cu linia de manevră şi câteva clădiri din "new town".

 

Clădirea din imagine există şi azi. În spatele ei spre port se configurase parcul gării.

 

Locomotivele de tipul celor din imagine au fost cele ce au circulat la inaugurarea căii ferate.

 

Peronul gării Constanţa

 

Tren sosit de la Băile Mamaia la peronul gării Constanţa

 

Mareşalul von Mackensen coborât din tren la Constanţa pentru o inspecţie pe front.

 

Întâmpinarea mareşalului de către ofiţerii din comanda garnizoanei.

 

Trecerea în revistă a gărzii de onoare.

 

Zona gării din Constanţa pe timpul iernii din anul 1929. În fotografia de sus se observă cum arăta calea ferată ce fusese făcută accesibilă după încetarea ninsorii.

 

Într-o fotografie aeriană interbelică se observă parcul gării, iar în dreapta clădirea Gării Constanţa

 

În anul 1942 parcul gării fotografiat din clădirea Reşedinţei regale. În dreapta se afla Hotelul Central (devenit apoi Restaurantul Pescarul)

 

Bulevardul Carol I privit din colţul dinspre sud-est al parcului.

 

După terminarea războiului gara a continuat să funcţioneze.

 

Deja mijloacele auto de transport erau de provenienţă sovietică.

 

Ca la orice gara exista staţia de TAXI şi telefonul public (se disting tăbliţele indicatoare)

 

Ieşirea de la peron pe partea dinspre Str. Scarlat Vârnav (Str. Răscoala din 1907)

 

Prin Gara Constanţa îşi avea itinerariul şi "Balt Orient Expres" care făcea legătura între Ostende şi Constantinopole

 

Pentru deplasarea la Constanţa familia regală folosea frecvent Trenul Regal.

 

În zona Gării erau ridicate majoritatea hotelurilor Constanţei. În anul 1924 ca punct forte al reclamei, Hotelul Central făcea referire la poziţia sa din "faţa gărei".

 

Hotelul Central a devenit apoi Restaurantul Pescarul.

 

Aceasta a fost povestea uni loc al oraşului ce a avut ca trecere în viaţa urbei un secol de isorie.

Sursa foto: http://constanta-imagini-vechi.blogspot.com/