Comunitatea romanilor din Bulgaria, lipsita inca de drepturi consfintite de UE

Conditiile politice postbelice impuneau reglementarea relatiilor dintre statele comuniste pe baza de reciprocitate si buna intelegere. Aceasta cutuma a politicii dintre statele comuniste nu a fost respectata intocmai in relatiile dintre Romania si Bulgaria

Relatiile bilaterale au presupus anumite compromisuri facute de tara noastra in favoarea Bulgariei. Sprijinul politic neconditionat de care Bulgaria a beneficiat din partea Uniunii Sovietice, imediat dupa anul 1945, a influentat si relatiile acesteia cu Romania. Aceasta tema, mai putin intalnita in literatura de specialitate face obiectul unei carti care va apare sub semnatura Magdei Tita. In continuare, autoarea face o scurta prezentare a situatiei ce face obiectul lucrarii sale. Istoria Europei de Sud-Est a oferit intotdeauna, atat specialistilor in domeniu sau oamenilor politici, cat si profanilor pasionati de istorie, lectii de o dureroasa actualitate privind incercarea de deznationalizare si asimilare la adresa "celuilalt", care de cele mai multe ori au fost omise sau desconsiderate de catre cei care au dictat soarta popoarelor din regiune. Romanii din Bulgaria s-au aflat, de la aparitia statalitatii bulgare, in mijlocul acestei "logici" a istoriei balcanice, problematica minoritatilor nationale remarcandu-se drept una dintre chestiunile sensibile pentru guvernarile de la Sofia, straine de reflexul recunoasterii si valorizarii existentei pe propriul teritoriu a unor comunitati etnice minoritare. Un apel la istorie, mereu actuala, poate servi drept exemplu pentru eliminarea in viitorul european a unor greseli ale trecutului si prezentului. In perioada comunista, minoritatea romaneasca din Bulgaria nu a suferit un tratament special fata de alte minoritati nationale din acest stat, in pofida a ceea ce s-ar putea crede din perspectiva regimurilor instalate dupa al Doilea Razboi Mondial in Romania si in tara vecina de la sud, precum si a relatiilor "fratesti" dintre cele doua state. Desi conditiile politice postbelice impuneau reglementarea relatiilor dintre statele comuniste pe baza de reciprocitate si buna intelegere, intre Romania si Bulgaria relatiile bilaterale au presupus anumite compromisuri ale celei dintai in favoarea celei din urma. Sprijinul politic neconditionat de care Bulgaria a beneficiat din partea Uniunii Sovietice imediat dupa anul 1945, a influentat si relatiile acesteia cu Romania (Magdalena Tita, Politica guvernului comunist roman in problema Cadrilaterului in perioada 1945-1948, in "Cetatea Biharei", Seria a II-a, 2005, nr. 2, pp. 81-83.) In aceste conditii, pe fondul unei politici nationaliste a guvernului comunist bulgar, situatia minoritatii romanesti a ramas o problema dificila si greu de solutionat, dupa cum o arata clar unele documente inedite. Numarul romanilor, o necunoscuta Astfel, in anul 1954, un Raport al consulului roman N. Stanciu de la Rusciuk (Arhiva Ministerului Afacerilor Externe, in continuare se va cita AMAE, fond 71 Bulgaria, problema 210, 24 septembrie 1954, Ruse, ff. 1-7) catre Ministerul Afacerilor Externe roman, intitulat "Minoritatea nationala romina in RPB si felul in care se rezolva aceasta problema pe baza teoriei si practicii leninist-staliniste" (Ibidem, f. 1), semnaleaza mai intai imposibilitatea de a se avansa o cifra exacta privind minoritatea romaneasca din Bulgaria, din cauza guvernelor burghezo-mosieresti bulgare anterioare celui de-al Doilea Razboi Mondial. In document se face istoricul romanilor de pe teritoriul Bulgariei (Ibidem, f. 2.), aducandu-se in sustinerea demersului izvoare istorice dintre cele mai diverse (letopisete, statistici, etc), in care sunt mentionate zonele bulgaresti unde traiau mase compacte de romani, precum Vidin, Vrata, Pleven, Nicopol, Svistov, Tatrakan, Silistra, Tolbuhin (Ibidem, f. 6). Esenta Raportului o constituie sublinierea faptului ca populatia romaneasca, "care vorbeste in casa si pe strada limba materna, nu se bucura pina azi de scoli cu limba de predare romina, de asemeni nu exista carti, ziare sau reviste in limba romina" (Ibidem, f. 7.). Documentul explica comportamentul autoritatilor bulgare in acest sens ca fiind o posibila replica la tendinta tinerilor romani din statul bulgar de a merge la studii in Romania, din cauza inchiderii unor scoli romanesti din Bulgaria existente in trecut (Ibidem). In cursul lunii octombrie a anului 1954, consulul roman de la Rusciuk inainta atentiei Ministerului Afacerilor de Externe roman un alt Raport (Ibidem, problema 210-216, 23 octombrie 1954, Ruse, ff. 3-5), strict confidential ca si precedentul, despre problema ce o constituia opozitia autoritatilor bulgare de a recunoaste minoritatea romaneasca "cu toate ca este o realitate indiscutabila". Raportul avea la baza aspecte sesizate de un roman, Gheorghe Popa, aflat in vizita in Bulgaria la parintii sai. Politica nationalist-sovinista fata de minoritatea romaneasca Cooperarea, de altfel impusa, dintre Romania si Bulgaria in primul deceniu postbelic nu se regasea si pe taramul tratamentului aplicat minoritatilor nationale, problema romanilor din Bulgaria continuand sa fie un punct nevralgic al relatiilor bilaterale. Chiar si in conditiile de absoluta egalitate intre statele "surori" de democratie populara, autoritatile bulgare duceau aceeasi politica de deznationalizare si asimilare la adresa romanilor precum in anii interbelici. La finalul anilor '50 si inceputul anilor '60, impasul tratativelor romano-bulgare pentru stabilirea granitei pe Dunare a fost dublat de aparitia unor rapoarte ale ambasadei Republicii Populare Romania (RPR) din Sofia catre Partidul Muncitoresc Roman (PMR), in care subiectul principal il constituia politica nationalista-sovinista dusa de guvernul bulgar fata de minoritatea romaneasca din acest stat. Intr-un astfel de Raport (Arhivele Nationale Istorice Centrale, se va cita in continuare ANIC, fond CC al PCR, Cancelarie, vol. II: 1954-1965 , dosar 2/1961, ff. 61-67) era prezentata pe scurt situatia bulgarilor din RPR, beneficiari ai unor largi drepturi, precum scoli in limba materna s.a.( Ibidem, ff. 61-62). Sunt prezentate informatii despre numarul romanilor din Bulgaria, cu precizarea ca acesta este greu de stabilit cu exactitate, gratie actiunilor autoritatilor bulgare de a denatura continutul statisticilor demografice (Ibidem, ff. 62-64). Luandu-se in discutie mai multe surse, se trage concluzia ca ar putea fi vorba de minim 100.000 romani care traiesc in Bulgaria. In privinta scolilor cu predare in limba romana, documentul atrage atentia ca acestea nu functioneaza, desi in trecut au existat si sunt enumerate. De asemenea, se face observatia ca pentru alte minoritati din RPB existau la acel moment scoli, fiind exemplificate etniile turca si armeana (Ibidem, ff. 65-66). Lipsa scolilor, asa cum reiese si din acest document, era doar una dintre nemultumirile populatiei romanesti din Bulgaria altele fiind lipsa de publicatii romanesti, carti si abecedare. Raportul solicita in final autoritatilor romanesti sa discute cu forurile competente bulgare pentru a se lua masuri in sensul infiintarii de scoli romanesti. Politica romaneasca, independenta de URSS, a afectat relatiile cu Bulgaria La momentul anilor '60, problema nu s-a rezolvat, avand in vedere promovarea de catre Romania a unei politici autonome fata de Uniunea Sovietica, ceea ce a dus la tensionarea relatiilor romano-bulgare. Din pacate, nu gresim spunand ca aceasta problema nu si-a gasit nici astazi solutia corecta, conforma normelor general acceptate ale dreptului international, minoritatea romaneasca din Bulgaria nefiind recunoscuta prin Constitutia Republicii Bulgaria si fiind lipsita de drepturile necesare prezervarii si promovarii identitatii proprii, tocmai intr-o Europa care se vrea Unita si in respectarea diversitatii sale etnice.

Scris de: {autor}Doru IORDACHE{/autor}